Schimbul de azi / Secretul GAZETEI

Trei ani, alarma stranuturilor si oamenii (in primul rand!) ... 25 noiembrie, doua variante. „Sa nu uiti, Darie!” Ma scuzati, domnule capitan Darie. Certitudine: de fiecare data exista doua variante. Asa ca, nici o surpriza. Plictis generator de platfus neuronal, obisnuinta, intoarce-te invers, asa e bine, nu te opri, banalizare izbita-n extrem... Asadar: modificarea tarifelor practicate de baietii de la Interne la serviciile prestate in regim de urgenta catre populatie (!), sau scoaterea din rezerva de Stat, sub forma de imprumut (!), a unor cantitati de combustibil pentru ROMAG-TERMO si Termoelectrica Turceni? Aceasta fiind dilema unei nopti de vineri, mi-am mituit inspiratia cu un hectolitru de cafea. Deci, cafea. Dupa, unii isi aprind o tigara... Cred ca aici s-a strecurat o eroare, corect e „dupa cafea, unii isi aprind o tigara, insa, dupa (cafea), m-am decis asupra variantei pe care voi paria”. Urgentele MAI sau combustibilul imprumutat? Si am ales varianta III. Respectiv, un subiect calm („sa nu uiti, domnule capitan Darie!”). Mi-as fi aprins si o tigara, dar nu am facut-o pentru ca nu eram „dupa”, ci „inainte”. Inainte de a savarsi aceasta scriere. Ar mai fi un motiv: nu pot tasta cu tigara in gura (desi viciul mi-e martor cat de mult am dorit!). Vineri noaptea, cafea, s-un leu de plus cu coama prafuita care sta cocotat pe calendarul de pe birou. Hopaaa, 25 noiembrie. E 100%, scrie-n calendar. Exact in urma cu trei ani aparea prima GAZETA. O tempora! Numai ca in fiecare noapte ceva te trezeste din reverie. Acum, reveria e asezonata cu fundalul sonor al unui ziar care se apropie vertiginos de OK-ul final. Nu stiu alte ziare cum sunt, dar (copyright Creanga) al nostru are un semnal inconfundabil: stranuta corectorul. Nu e o gluma. Mereu, cu o ora inaintea „desavarsirii”, corectorul incepe sa stranute! Cand stranuta prima oara, stiu ca peste exact o ora vom parasi redactia. Calculul „primului stranut” n-a dat gres niciodata. N-am descoperit inca daca al nostru corector e alergic la ziar, la corectura sau la noapte, dar fiindca deja a inceput sa stranute, e un semnal suficient de serios pentru a-l lua in calcul. Asta inseamna ca iar sunt codasul redactiei, ultimul care nu si-a finalizat textul („iar stam dupa el?”), ceea ce-mi va atrage, inevitabil, oprobiul public. Si o condamnare pe rugul infam al nepermisei intarzieri. Sa fie primit, n-am fost nicicand punctual (rusinos, disperant), motivand, fals, ca oamenii fericiti nu poarta ceas. Sper sa nu intarziu si maine, e receptia GAZETEI. Asa ca, voi pune corectorul sa stranute. Sau ceasul sa sune? Aleg prima varianta. V-am spus, n-am ceas... P.S.: Si uite cum l-a salvat iar calendarul pe domnul capitan Darie („Sa nu uiti, Darie!”) de o dezbatere publica despre serviciile prestate in regim de urgenta de baietii de la Interne. Norocosi sunt capitanii Darie, astia! Dar si noi. Uite, au trecut trei ani si tot nu purtam ceas. Stranuta corectorul. Catalin VISCHI