Schimbul de azi/Seceta putintei

Îngropata-n apa, batrana Romanie isi traieste drama lacustra Dogmaticii spun ca ne-a invelit Dumnezeu in lacrimile Sale, plangandu-ne pacatul de-a ne fi ratacit omenia si de a fi refuzat sa o cautam (ca nu ne e indispensabila). Daca-i asa, ne-a plans prea mult. Traim in apa pana-n brau si, asteptand sa se sfarseasca potopul, ne stergem de namol cizmele de cauciuc, privind cerul. Cu speranta. … pentru ca, uneori, Romania priveste in sus. Din pacate, prea rar isi ridica privirea din pamant, inaltand-o spre stele. Si doar atunci cand e prea tarziu. Doar atunci cand scuzele sunt la fel de dese ca si cei pierduti in tumultul furibund al Siretului ori al Ramnicului. La televizor, meteorologii sunt mai pragmatici (“cea mai mare calamitate naturala din Romania ultimilor de ani”). Preotii se roga pentru “izbavirea de primejdii”. Politicienii doneaza. Doneaza electoral, urat, acuzandu-i pe “ceilalti”, fara remuscari, fara tresariri, fara demnitate. Prea putini se limiteaza la a darui. “E miza prea mare”. Se discuta amar despre procente castigate la alegerile anticipate in cazul unei “gestionari corecte a crizei inundatiei”. In Alba, Bacau, Tulcea si Galati se numara mortii. Podurile se rup unul cate unul, ca-ntr-o ecranizare apocaliptica a domnului Spielberg. Amalgam de cifre si durere. 15 morti anuntati oficial, sec, ca-ntr-un comunicat despre altii. O batrana cu pielea-ncretita de timp si de apa isi face continuu semnul crucii, ca o jucarie careia i s-a stricat mecanismul. Lumea a innebunit, acuzandu-se reciproc de furtul ajutoarelor sau de vanzarea painii la pret de specula. Societatea Nationala de Transport Feroviar anunta trenuri anulate sau deviate. Opozitia politica solicita declararea starii de urgenta. 30 de judete afectate de puhoaie. Harta Romaniei e colorata-n rosu. Culoarea cotei de avarie. Convoaie pentru sinistrati, Celula de Criza, declaratii politice, 67 de litri pe metru patrat, prognoze sumbre, elicoptere... Rationalii incearca sa explice: defrisarea barbara, incalzirea globala, deturnarea fondurilor de Stat prevazute indiguirilor si regularizarilor de rauri. Din pacate, acest urlet de alarma, acum tardiv, a fost rastignit in presa aceleiasi Romanii care zace astazi sub apa. Numai ca au vrut sa auda numai cei care nu puteau decat sa dea din cap a intelegere. “Ridicatorii de maini” din briliantul Parlament s-au uitat, ca de fiecare data, in jos, ramanand pe insula lor de cristal achizitionat din Buget, fara licitatie. Acum, prin incredintare directa, privim cerul, cu totii, asteptand… Dupa ce apele se vor retrage vom incepe sa ne gandim si la pompe. Prevazatori, ca de fiecare data. P.S.: Fatalistii spun ca “dupa asta, nu mai urmeaza nimic”. Propagandistii sufla-n goarna, chemand la solidaritate. Pana si eu, de tampit ce sunt, as fi in stare sa tastez ineptii zaharoase. Numai batrana aceea de care v-am povestit nu spune nimic, ci continua sa-si faca, mecanic, semnul crucii. Catalin VISCHI