Schimbul de azi/Presedintele Serviciilor Secrete

l Controverse starnite de persoana care va conduce Comunitatea Nationala de Informatii “… daca ti-l imaginezi pe Base’ stand cu fundul pe un maldar de dosare si dirijand Simfonia Puterii, esti in mare dificultate, domnule!” Intrebati despre modul in care se va solutiona proiectul Comunitatii Nationale de Informatii, cei din structuri reactioneaza diferit, plimbandu-te de la reactia de mai sus pana la antagonica “e utopic sa crezi ca un singur om, oricine ar fi, nu neaparat presedintele, va detine vreodata controlul absolut al tuturor informatiilor clasificate! Ca va avea acces la cele mai importante dintre cele referitoare la securitatea nationala, e posibil.” Unificarea Serviciilor Secrete din Romania (incipienta pe axa SRI-SIE-DIA-DI) este unul dintre dezideratele urmarite de Traian Basescu chiar din primele zile ale mandatului sau de presedinte. Din punct de vedere teoretic, proiectul are argumente solide, macar prin prisma necesitatii unice a centralizarii informatiilor pentru mai eficienta coordonare a actiunilor de securitate nationala. Insa studiind prin lupa critica, decizia initiatorului poate starni inca doua explicatii, suficient de periculoase pentru a nu le ignora nepasatori. Ajungand “intr-un singur server” (conform ideii lui Basescu, presedintele ar fi coordonatorul acestei Comunitati Nationale), informatiile sunt, daca nu mai usor, cel putin mai la indemana de penetrat. Potrivit celui de-al doilea scenariu al criticilor ideii de formare a Comunitatii, e mult prea periculoasa crearea unei structuri tip “supervisor”, din cauza atotputerii dobandite de un singur om (un fel de “Dumnezeu mioritic”, iarta-ne Doamne!). Pentru ca proiectul unificarii Serviciilor Secrete va fi facut public doar peste doua saptamani, in asteptarea deciziei grupului consultativ ramane posibilitatea analizarii celor doua supozitii (una dintre acestea avand mari sanse de a deveni certitudine). In apararea primului scenariu se aduce “noul model american”, idee devenita viabila doar dupa “demonstratia” din 11 septembrie 2001. Numai ca “avocatii” acestui scenariu trec cu vederea faptul ca George W. Bush i-a incredintat lui John Negroponte conducerea nou-creatului Serviciu National de Securitate si ca acesta reuneste “doar” unitatile de informatii, spionaj si contraterorism, centralizarea responsabilitatilor in materie de informatii ramanand apanajul Departamentului de Justitie. Presupunand ca “modelul american” va fi, pana la urma, cel adoptat, e de asteptat numele celui care va deveni omonimul roman al lui Negroponte (un fel de “antivirus mancator de hackeri”). Cel de-al doilea scenariu e mai simplu de parat, logica esuand doar in cazul aparitiei (utopice) a unui presedinte-dictator. P.S.: Revenind la viitorul decident al Comunitatii Nationale de Informatii, optica politicienilor romani oscileaza intre presedinte (democratii, firesc), control parlamentar (liberalii, care lasa totusi o portita ideii colegilor de Alianta - in schimbul a ce?), Consiliul Suprem de Aparare al Tarii (pesedistii). Catalin VISCHI