Schimbul de azi/Politico-dependentii

... pe diabetici, dorinta de-a trai i-a transformat in insulino-dependenti. Periodic, isi injecteaza speranta sub forma hormonului care ajuta la transportul glucozei din sange. Si rasufla usurati... atat cat poate fi asociata boala cu „usurinta”. Pe noi, romanii, goana dupa (a)normalitate ne-a transformat in politico-dependenti. Periodic, ne injectam scenarii apocaliptice sub forme televizate care ajuta la transportul normalitatii in creier. Si rasuflam usurati... atat doar ca drumul pana la perceptia reala e uneori prea lung. Ultimul voltaj, hilar, a fost declansat de catre Traian Basescu, presedintele acuzand premierul ca detine cu „premeditare” un Guvern subordonat unor grupuri de interese economice. Modul in care a fost exprimata axioma, ca pe o descoperire epocala datorata serviciile secrete, a declansat o noua isterie, din ciclul periodicelor. Carciuma „Ciresica”, unde initial ni s-a permis sa admiram primele doua cupluri ale natiei dansand umanoid, a declansat dupa doar cateva ore sindromul „conspiratiei economice care conduce guvernul”. Si ne-am cutremurat ca-n martie ’77. „Aha, d-aia merge prost tara, pen’ ca Tariceanu si ai lui sunt subjugati marilor corporatii economice!” La scurt timp de la declaratia prezidentiala, in Poiana lui Iocan a contemporaneitatii, Basescu devenise „adevaratul”. Ochiul sau de vultur, mana sa de fier ne salvasera din nou de la pieire. Ne linistisem. „Cu Basescu, nimeni nu ne poate fraieri.” Guvernul urma sa se scuture de presiunile grupurilor de interese (petrolisti, energeticieni, tutungii, moguli ai presei... in fine, de toti hulpavii). Apoi, liberi de compromisuri economice, ministrii lui Tariceanu aveau promisiunea Intaiului Om ca vor redeveni „oamenii presedintelui”. Buuun, „sa se termine cu intalnirile secrete in carciumi publice” si... sa ne inhamam la munca! Dupa ce ne-am tras injectia asta, in grup, in timp ce-si facea efectul (adica, „adormeam”), mi-am adus aminte de cateva declaratii ale unor politicieni de marca (o mentiune speciala pentru Charles De Gaulle: „intrucat un politician nu crede niciodata ce spune, este surprins cand altii il cred”), care vorbeau despre „economicul care influenteaza factorul politic”, ca despre o normalitate. Ceva care se-ntampla de sute de ani. Fara sa scandalizeze pe nimeni. Ca deciziile politice se iau exclusiv in cabinete “de specializate”, ca politicienii sunt absolut independenti si ca ordonantele alea “de Urgenta” sunt date in afara influentei (presiunilor) grupurilor de interese economice nu sunt fapte, ci fictiuni. P.S.: Celor care au ajuns pana in acest punct al scrierii, un bonus. Cu drag. O poveste despre toaleta politicii. In Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est presedintia este detinuta, prin rotatie, de toate statele membre. Conform algoritmului, anul viitor presedintia Asociatiei urma sa fie detinuta de junta din Myanmar. Decizia a atras nemultumirea americanilor care au amenintat ca vor boicota reuniunile. Nyan Win, ministrul din Myanmar responsabil cu negocierea fragilei probleme politico-economice, a fost convins sa anunte ca renunta la functia onorifica in urma unei discutii cu diplomatul singaporez George Yeo. Discutia a avut loc intr-o toaleta. Si acum, sa ne spalam pe maini in asteptarea unui nou scenariu. Catalin VISCHI