Schimbul de azi: Johnny D.I.P.

“… un singur candidat a luptat împotriva tuturor: Marian Vanghelie. Desemnarea lui Vanghelie pentru funcþia de primar general al Capitalei face parte din noua strategie a PSD de schimbare de imagine la nivelul partidului, de schimbarea de percepþie pe care noi o dorim faþã de electoratul bucureºtean. Este vorba despre promovarea propriilor valori, a acelora care confirmã prin muncã, în cadrul organizaþiei”, a spus, nici mãcar ºocând, Dan Ioan Popescu, eternul DIP din drama Trandafirului ofilit. Nostalgicã prezentarea lui Marean, ceea ce e bine, mãcar prin prisma faptului cã nu ne-am mai plictisit. E un fel de pas înainte executat dupã scenariul “piciorului în dos”, pardon de expresie. Numai cã în logoreea replicii din drama în care DIP deþine un rol principal, iar Marean joacã “subreta care poartã tava prin platou”, s-a strecurat o micã-micã eroare. Prin însuºi persoana sa, Marean Vanghelie (primarul pesedist, mai cunoscut ºi sub denumirile: “Primarul care este”, “ªãfu’ di pã sectoru’ cinci pupa-þi-aº picioarele, sã moarã mama”, “Portavocea lui DIP” sau “Rezolvatorul”) este antagonic periculosului adjectiv rostit de DIP, respectiv “valoare”. Care este. Totuºi (se poate scrie “totuºi”, atunci când e vorba despre marioneta lui DIP?), venitã de la DIP citire, replica despre relaþia valoare-Vanghelie nu mai e o catastrofã, ci o, repet, micã-micã eroare. Pentru cã DIP a avut grijã sã declare în mai 2004, când cu “autosuspendarea” lui Marean, cã a fi membru în PSD e o… funcþie. Pregãtirea în gafologie a fost de bun augur, acum iatã, ne surprindem cã nu ne mai surprinde nimic. Pur ºi complicat, PSD îºi schimbã imaginea prin Marean. “E bine. Pentru cã mai rãu nu se poate”, cum spunea un important lider democrat. Revenind la DIP, pãpuºar-ºef al organizaþiei bucureºtene de partid ºi un fel de Johnny al pesedeului românesc, trebuie sã semnalez suspecta sa schimbare de opticã. De la renegarea pupilei (“din acest moment, noi considerãm cã Vanghelie nu mai reprezintã o problemã pentru noi”, la momentul autosuspendãrii lui Marean din “funcþia de membru”) ºi pânã la prezentul “singur împotriva tuturor, Marian Vanghelie”, s-au scurs, inutil, doar câteva luni. Pe vremea aceea, DIP era preºedintele oraganizaþiei PSD Bucureºti ºi preºedintele Comisiei pentru politica economicã, reformã ºi… privatizare din Camera Deputaþilor. Eternul deputat PSD a mai “ameninþat” cã dacã Marean nu “face scorul” lui Geoanã (ceva mai mult decât mulþimea vidã), îºi va da demisia. El, marele DIP. Omul cu site personal, cu pozã pe bleu, frumos, cu ochelari de ’telectual, surâzãtor, la costum, alea-alea. “Dan Ioan Popescu, un om pentru viitor” e înconjurat de niºte Saturni… ºi zice frumos în interviul pe care cred cã ºi l-a luat singur (cã nu-l semneazã nimeni). Zice aºa: “sunt un om împlinit, atât profesional, cât ºi pe plan familial, deci nu am nimic de ascuns”. Hm? Cebotex… P.S.: Fiindcã tot suntem la capitolul “Depãnat amintiri”, ca sã-l citãm pe DIP când ºi-a luat singur interviul, care consideraþi cã a fost cea mai frumoasã perioadã a PSD-ului? Înainte sau dupã ce imaginea partidului a fost sau este reprezentatã de Marean? Cãtãlin VISCHI