Schimbul de azi: Implicatiile mortii Papei in viitorul Bisericii Ortodoxe Romane

„... a crede ca strategia Bisericii Ortodoxe din Romania nu depinde de schimbarile de la Vatican (macar prin portile financiare deschise de cheia Papalitatii) este o naivitate. A fi convins, e o prostie!” Pornind de premisa (in parte recunoscuta) exprimata de un distins teolog, am analizat implicatiile pe care le poate avea orientarea noului Papa in viitorul BOR. Potrivit Dipticelui (ierarhia Scaunelor mitropoliilor), succesorul Patriarhului Teoctist este mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel Ciobotea. Numai ca aceasta succesiune e contestata, suficiente voci sustinand ca Scaunul Tomisului ar trebui sa dea Patriarhul Romaniei. Argumentele contestatiei sunt ascunse intre fasele din leaganul de nastere al crestinismului romanesc. Inaltii prelati ortodocsi pomenesc de Scytia Minor cand Sfantului Andrei („Sfantul scitilor”) propavaduia Evanghelia intru crestinarea locuitorilor din Romania de azi. Insa se trece usor cu vederea ca primii episcopi, preoti si diaconi hirotoniti de Sfantul Andrei au fost cei din cetatile Pontului Euxin, si primele „biserici” au fost cele rupestre de la Basarabi si Niculitel (in ultima „dormindu-si somnul vesnic” primii sfinti paleocrestini: Zoticos, Kamasis, Philipos si Athalos - martirizati in timpul persecutiei imparatului Diocletian). Este greu de contestat o realitate istorica. In secolul al VI-lea, Scytia Miror era provincie mitropolitana, iar titularul era un mitropolit din Pontul Euxin care conducea 14 episcopii sufragane. Insa mitropolitul Daniel e linistit macar prin prisma faptului ca influentele sale in Sfantul Sinod determina amanarea deciziei de ridicare a Arhiepiscopiei de Tomis la rang de Mitropolie (conditie obligatorie pentru trecerea acesteia pe locul intai in Diptice). Probabil Sfantul Sinod se va orienta dupa cum bate vantul in Vatican. Printre cei mai influenti cardinali care vor candida la Scaunul Papal e Joseph Ratzinger, arhiepiscop de Munchen, cunoscut ca un teolog fundamentalist, si sustinut de gruparea cardinalilor din Europa (mai putin Italia si tarile estice) si Asia. Daca Ratzinger va fi viitorul Papa, solutia amortizarii tensiunii creata de Diptice va apartine exclusiv Sinodului BOR, germanul nefiind un adept convins al reconcilierii religiilor crestine, asa ca nu va dori nici sa se implice intr-o problema necatolica. Daca orientarile Vaticanului vor tine cont de directia trasata de Papa Ioan Paul al II-lea, nu este exclusa varianta unui viitor Papa italian. In acest caz, cele mai vehiculate variante pomenesc un papasar influent (arhiepiscop de Piemonte) si doua nume: Dionigi Tettamanzi (arhiepiscop de Milano) si Angelo Scola (patriarh catolic de Venetia). In ambele cazuri (in special daca „iese” Tettamanzi, un prieten al BOR) e posibil ca sfaturile viitorului Papa sa influenteze ridicarea Arhiepiscopiei Tomisului la rang de Mitropolie si implicit modificarea Dipticelui. P.S.: Daca Patriarhul ar fi fost mai apropiat de „unitatea in diversitate” ar fi trebuit sa afle ca rosu e culoarea de doliu papal (apropos de bentita neagra cu care a fost intinata fotografia Sanctitatii Sale). Catalin VISCHI