... starniti-va elanul de a asterne peste acest titlu stampila „paradox”. Incercati mai degraba sa porniti rationamentul de la nemuritoarea Scrisoare catre miss Vanhomrigh, in care un domn vizionar, Jonathan Swift, concluziona: „daca cerul ar fi dorit ca bogatiile sa fie un lucru de pret, nu le-ar fi daruit unui asemenea nemernic.” Sper ca acum nu va veti mai impotrivi ideii ca si multimiliardarii pot fi loviti de ghinion.

Personajul din scriere e Viorel Zoicas, iar povestirea a fost generata de un raport al Diviziei pentru Combaterea Fenomenelor de Coruptie, Frauda, Economie Subterana, Spalare a Banilor. Actul celor de la Curtea de Conturi se refera la „bunuri si servicii supraevaluate”, in special imobilele, intrate in posesia unor institutii din structura Ministerului Muncii. Despre cele aproape 60 de cladiri intrate in patrimoniul Statului in perioada cercetata, raportul mentioneaza ca au apartinut unor unitati industriale de Stat care au fost anterior privatizate. Numai ca valorile platite de institutiile publice proprietarilor au fost net superioare pretului cu care acestia au cumparat intreaga intreprindere.

Exemplele sunt isterizante, insa voi consemna doar cazul pe care mi-am permis sa-l situez in varful topului. Administratorul unei societati din Galati i-a vandut un imobil fiicei sale. Pret: 1 miliard de lei. Dupa trei luni, fiica i-a revandut cladirea tatalui metamorfozat de aceasta data in „persoana publica” cu 30 de miliarde (scriptic), iar apoi tatal a vandut-o institutiei Statului cu 21 de miliarde (in „pierdere”, cum ar veni!). Nefiind platitor de TVA, entitatea tata-administrator-persoana fizica a bagat in buzunar intreaga suma. Acest scenariu nu e singular.

Tinand cont de asta, cazul „cladirii de aur” care a fost proprietatea multimiliardarului Viorel Zoicas (un satmarean aciuat prin Maramures si prin Topul celor mai bogati 300 de romani - cu o avere oficiala de peste 5 milioane de dolari) e o farama dintr-un cozonac. Ma scuzati, nu pot scrie „paine” langa miliarde si tepari, pentru ca bunicul meu, un om pe care l-am iubit enorm, m-a invatat ca painea se castiga cu truda, muncind...

Si care e ghinionul lui Zoicas? Comparand cazul din Galati cu sediul lui Zoicas (vandut de patru ori Statului, de parca nu se mai termina - nu m-ar surprinde ca peste un timp sa se descopere in prelungirea demisolului niste tunele care, apartinand aceluiasi Zoicas, firesc, vor fi oferite spre vanzare tot Statului), miliardarul are ghinionul de a fi ales ca scena tocmai Baia Mare. Daca era altundeva, era liniste si azi. Parca a auzit cineva de prin Gorj de manevrele lui Gaman de la ROMAL, sau cineva din Capitala de „performantele” trioului Udila-Bratan-Petrescu (prejudiciu adus Statului de 6,5 miliarde)? Asa ca, deconspirarea cazului AGECOM a fost posibila din cauza ghinionului miliardarului.

P.S.: Si daca norocul si-l face omu’ cu mana lui (ca un nevinovat lucru manual), ghinionul e... lampa aia pe care am traforat-o „gresit” intr-a V-a C.

Catalin VISCHI