Schimbul de azi: Drogul politic

Intoarcerea la Eden sau animozitatea portocalie, de tip paranoid. ... pentru siguranta noastra, vestea buna e ca de la charismaticul prim-ministru britanic Anthony Eden incoace, „drogul politic” a mai incetat sa fie considerat o gluma. Vestea proasta e ca gluma sau nu, metaforic sau real, drogul politic e la fel de periculos. Pentru aceasta poveste va cer ragaz de un preambul care ne-ntoarce cu 55 de ani in urma. Vestea buna („vestile” fac parte din „regulamentul saptamanii”) e ca nu ne-ntoarcem in Romania, acolo unde Securitatea isi traia, plina de elan revolutionar, dezvoltarea ambitioasa (se stabileau domicilii obligatorii pentru „dusmanii tarii”), ci in Marea Britanie. La acea data, Cecil Powell castiga Premiul Nobel in fizica pentru studiul fotografic al nucleelor atomice si, pe atunci absolut fara legatura, Anthony Eden, un promitator politician anti-fascist, avea sa-si traiasca inceputul unei drame care a marcat istoria omenirii. In timpul unei banale interventii chirurgicale, eroarea medicului i-a declansat dureri violente. Antidotul prescris: benzedrina, pe atunci o minune inofensiva, acum similarul drogului numit metamfetamina (in jargon, “speed”). Drogul i-a calmat durerile, dar i-a provocat crize de paranoia. Cand a devenit prim ministru, Eden era deja dependent. Prima problema majora de care s-a izbit Eden a fost solutionata nefericit, tocmai din cauza reactiei provocata de benzedrina, „medicament” care-i crease o animozitate paranoica fata de presedintele Egiptului, pe atunci, colonelul Gamal Abder Nasser. In vara lui ’56, dupa anuntul de nationalizare a Canalului Suez, decizie care se repercuta asupra costurilor ce urmau sa fie suportate de convoaiele britanice care transportau petrol din Orientul Mijlociu, Eden a regizat un razboi israeliano-egiptean pentru a recuceri suprematia in Suez. Nefericita strategie era sa provoace un razboi nuclear (acum imi permit sa va reamintesc de descoperirea lui Powell), Rusia, aliata Egiptului, amenintand cu declansarea unei rachete nucleare asupra Marii Britanii. Conflictul a fost aplanat de presedintele american. La ceva timp dupa consumarea actului care putea sa modifice cursul istoriei, Eden si-a recunoscut dependenta de benzedrina. Vestea buna e ca politicienii actuali n-au facut o normalitate din a se droga. Dar si-au facut drog din Putere. Un drog despre care se afirma ca „n-are reactii adverse”. Hm, priviti vadimii, becalii sau pe mai cerebralii tariceni, pe mai nostalgicii iliesti, pe mai charismaticii basesti... Poate va veti schimba optiunea. P.S.: Ultimul exemplu de drog politic, consumat in exces pe scena mioritica, este cel care a manipulat stralucit media spre un „razboi nuclear iminent”. Intoxicatia a fost clasica si momeala a fost ministul Justitiei. A muscat Evenimentul, dar numele conteaza mai putin. Efectul a fost cel scontat. Sarind in apararea celui mai nepatat membru al guvernului, „Rusia” a declarat razboi. Din pacate, prea putin probabil sa stie (vrea) cineva sa joace rolul pacificator. Catalin VISCHI