Schimbul de azi: Districtul felinarelor rosii

Corneliu Vadim Tudor a iesit din expectativa: si-a smuls perfuzia si a redevenit lider de partid. “… e imposibil ca in timpul vietii, sa ma dea cineva afara din casa pe care am construit-o eu!” Speech-ul furibund al Tribunului la inlaturarea lui Corneliu Ciontu de la carma PRM (pe nou PPRM) mi-a amintit de o poveste anecdotica in care personajul principal e Vasile. Conform acesteia, Vasile e un frezor vesel care-si bea “detul” in fiecare dimineata inainte de a intra-n uzina, proletar si plin de verva. In timpul in care-si realizeaza norma, Vasile o viseaza, plin de verva, pe Veronica, o femeie usoara generatoare de placeri, pe care frezorul le achita muncitoreste la leafa si la avans. Sa nu se prinda nevasta-sa. Numai ca intr-o zi, Vasile a refuzat “detul” oferit cu colegialitate de toa’sul maistru (conform principiului Talionului: “o zi platesti tu, o zi platesc eu”). Si nici n-a mai intrat cu verva-i proverbiala in uzina, proletar. La pauza de masa, dupa ce si-au strans tacticos firimiturile de pe colile de ziar metamorfozate ad-hoc in fata de masa, intreaga echipa a frezorilor a “complotat” intr-un briefing, sub durata unei pauze publicitare, si a concluzionat ca Vasile traieste o drama profunda. Initial a castigat ideea ca-l parasise Veronica (stiau cu totii de amorul lor), insa debusolatul le-a risipit indoiala. Era mai rau. Aflase nevasta-sa. Si l-a trimis sa doarma-n sopron, “din casa pe care am construit-o eu!” Drama “evacuarii” e simbolica pentru intelegerea modului in care romanii percep dezastrul, de parca zidurile iti ofera oricand o protectie absoluta. Insa in cazul lui Vadim “casa” (partidul) nu are conotatia de “protectie absoluta”, ci de “puterea absoluta”. Revenind la paralela cu povestea frezorului Vasile, Vadim nu castiga prin recunoasterea oficiala a functiei (a puterii) o “Veronica”, ci un intreg district al felinarelor rosii, populat cu mii de Veronici. Postura ingrata, dar unica, in care l-au aruncat in ultima vreme interesele europene ale varfurilor propriului partid a fost o drama sinonima cu cea a frezorului descoperit de nevasta in districtul interzis. Nu-l durea faptul in sine (abdicarea, respectiv evacuarea, in cazul frezorului), ci neputinta de a fi acceptat de oricine, in orice conditii ca sef (cap de familie, infailibil, in cazul frezorului). Pentru ca in districul felinarelor rosii intri mereu mai incordat decat iesi, cred ca Ciontu ar trebui sa fie degajat acum. Foarte degajat. La fel ca si Vadim, care si-a recastigat oficial o putere pe care n-a pierdut-o niciodata, dar la care a fost nevoit sa renunte. Conform scenariului. P.S.: “A plecat Corneliu (Ciontu), a venit Corneliu (Vadim Tudor). Traiasca schimbarea!”, ar spune naivii. In fapt, inlocuirea lui Ciontu din varful PRM (PPRM, pe nou) va cerne membrii partidului prin sita politica. Inacceptabil pentru cetatenii Europei mileniului III, imi permit sa prognozez ca fanatismul in principii (de neconceput pentru Hans-Gert Pottering, de exemplu) va invinge numeric principiul popular democrat, linie majoritara in Parlamentul European. Catalin VISCHI