Schimbul de azi / Coruptie cu perversiuni

… pentru a risipi orice umbra de-ndoiala asupra relatiei cu perversiuni dintre “ghinion” si “cifra 13”, in urma cu 13 ani, Peter Eighen, un incurabil naiv ratacit intr-o inalta functie din Banca Mondiala, incepea diligentele pentru crearea primei organizatii mondiale de combatere organizata a coruptiei. Sa scape de gura lui Eighen, toti mafiotii si-au dat girul, zambind, pentru infiintarea Transparency International. Berlinezii chiar s-au oferit sa adaposteasca asociatia... Apoi au inceput sa se constituie filiale (chiar si in Romania), sa se faca rapoarte despre: zonele cu mare frecventa a coruptiei, mediile infestate (notorii: justitie, partide politice, politie, servicii vamale), zonele de aplicabilitate (notorii: lucrari publice, constructii, armament, prostitutie, trafic de droguri, petrol si gaze, banci-finante)... Ma scuzati ca va-ntrerup lectura, dar tocmai am tresarit la vizualizarea expresiei „banci-finante”. Tresar des in ultima perioada, nu credeti c-ar trebui sa dorm mai mult? In fine, sa revenim la coruptia din banci-finante. Tot zile acestea, inculpata Vlas Maria (mama, bunica si strabunica FNI) a primit un cadou infasurat in robele de la Sectia 1 Penala: 20 de ani inchisoare. La impartirea sentintelor FNI au lipsit SOV (un cetatean iute ca Vantu) si Popa Nicolae (omul sau de casa). E drept, ultimul a luat „premiul” in lipsa (4 de ani de inchisoare), dar omul e plecat de vreo cinci ani dupa paine, in Bahamas, si a ramas la o plaja scurta (iar Interpolul il tot asteapta pe Soseaua Colentina). SOV a scapat si de data asta, lasand cu buzele umflate 128 de mii de tepuiti romani. De aceea mi-am amintit de un episod care-l are in prim plan pe acest bine-relationat guru al capitolului banci-finante. Incadrare in timp: septembrie 1998. Personaje: Sorin Ovidiu Vantu (tot un SOV, dar mai lung), Liviu Istrate (presedintele Bancii Agricole) si doi martori. Mentiune pentru nerabdatori (era sa scriu procurori): numele martorilor va fi divulgat aici. Fapte: SOV ii propune lui Istrate sa pompeze din banca 2,5 milioane de dolari intr-o emisiune de obligatiuni la fondul de investitie Gelsor (dirijat de SOV). Ceea ce se executa. Gelsor are obligatia de a rascumpara obligatiunile in conditii si termene fixate. Ceea ce nu s-a mai intamplat. Pentru ca inainte de falimentarea Gelsor, intre Fond si Banca se convine sa nu se mai faca rascumpararea, ci sa se realizeze o majorare de capital a Gelsor, cu valoarea corespunzatoare a actiunilor - 2,5 milioane dolari. Banca devine actionara Fondului falit. La putin timp, Fondul intra in incapacitate de plata. Apoi si Banca. Ancheta s-a oprit la constatarea „cuvantul unuia impotriva celuilalt” (adica Istrate zicea „da”, SOV zicea „nu”). Am promis martorii... P.S.: La discutia in care s-a stabilit tranzactia au mai fost prezenti doi martori: Teodor Nicolaescu (fost director al Bancii Romane de Scont) si Gabriel Tischler (fost sef serviciu Banca Agricola). Neaudiati. Poate e „neinteresant” sa se afle argumentele care au stat la baza tranzactiei care a costat Statul roman mii de miliarde de lei pentru acoperirea gaurilor negre cauzate de decesul scontat al Gelsor si Agricolei. Catalin VISCHI