Schimbul de azi / Ce mai vor securistii de la noi?

- dansa tango, absorbit, pasional. Un latin pur-sange, lipit de partenera-i opulenta, ca gelul de firele de par. Era cel mai bun dansator de tango dintre “coloneii” Securitatii. E drept, in fata vecinilor, mai tarziu si a televiziunilor (de dragul rimei), sustinea ca este sublocotenent de intendenta. Si Dan Voiculescu, senator. Sa nu deconspire. Dar “baietii” stiau de gluma si-l admirau pentru spirit. Despre acest “colonel” se spunea ca este un melanj unic de genialitate si machiavelism economic, o mana cereasca pentru Serviciu. Mana cereasca?, veti intreba, da’ nu erau atei? Declarativ, erau. In fapt, doar unii. Revenind la acest tovaras “colonel”, desavarsit dansator de tango, se spunea ca are un singur defect: nu suporta tamaia. Era alergic. De aceea, arta disimularii, pe care o stapanea dictatorial, se oprea la poarta bisericii. Dupa esecul evenimentelor din decembrie ’89, tovarasul si-a facut partid, ca mai toti “coloneii” care nu s-au apucat sa-si scrie memoriile, sau nu s-au apucat de devalizat banci. Astazi e tot ateu, dar nevoia l-a impins sa intre in biserica. O cerea “masa electorala”, dadea bine. Gestul alergicului de a-si subjuga pana si generatorul de alergii i-a determinat pe tovarasii sai sa fie convinsi ca dansatorul si-a disciplinat defectele, desavarsindu-se. O singura problema il mai tulbura: darile de seama despre prodigioasa sa activitate, pastrate in arhive, naiba stie cum. De aceea, mai scapa cate-un “Doamne-ajuta!”, ceea ce e scuzabil chiar si in cazul ateului, atunci cand e la ananghie. Comparand o baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului, cu ateu un laureat al premiului Nobel, Tutea spunea ca baba e om, iar laureatul e dihor. Iar ateul asa moare, dihor. Numai ca politica, la fel ca banii, e inodora, oricat de mult i-ar mirosi picioarele. Asa ca, tovarasul sublocotenent de intendenta, si-a inlocuit petlitele cu o esarfa tinereasca si e capabil sa se dea si cu tamaie, jurandu-se ca n-a avut neam de-aface cu Securitatea. Deci, conservator, merita sa se ceara vicepremier. Revenind la “tabloul” zugravit de penelul cuvintelor domnului Tutea, cel cu baba murdara pe picioare, dar credincioasa, si ateul laureat al Nobelului, cineva ar trebui sa traga, disciplinat, o concluzie. Dar cine? Acest tovaras de notorietate, de exemplu. Dar intelege el, chiar si asa, disciplinat, sa interpreteze rolul non-ateului? Sa recunoasca? Sau puterea l-a orbit intr-atat incat procedeaza ca si acel taran, observat ca-i sorbea cuvintele filosofului, si intrebat: ce intelegi din tot ce spune Tutea? “Nimic, dar e o grozavie!” Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro