Schimbul de azi/Cainele de otel al lui Ceusescu

“…era un caine negru, aproape urias, foarte dresat. Il botezase Corbu si se spune ca nu asculta decat comenzile lui. Ajunsese sa-l iubeasca atat de mult, incat l-a ridicat oficial la rang de colonel!” Odinioara, povestea cainelui lui Ceausescu, pe care sunt convins ca ati auzit-o multi dintre voi, era soptita de buzele tuturor romanilor care considerau propagarea zvonisticii similara cu dizidenta. Astazi, doar gazetele occidentale de doi lei, scuze!, de doi centi, mai reiau fantasmagoriile despre Corbu (ca avea limuzina personala, cu telefon, cu alea-alea). Pe atunci, aveam o singura dilema referitoare la notoriul Corbu: care dintre origini e cea reala. Auzisem de suficiente “surse de provenienta” a animalului-colonel incat sa-mi promit ca, odata, voi incerca sa aflu adevarul. Se spunea ca a fost crescut de un fost dresor sa raspunda unor comenzi mutuale pe care le stia doar Ceausescu, ca ar fi fost furat dintr-o valoroasa canisa sovietica… In fine, povesti pe care rationalii le caracterizau succint: aberatii. Astazi nu scriu pentru ca as fi aflat adevarul (desi ma indoiesc ca-i foarte dificil, mai degraba necesita mai mult timp decat am la dispozitie pentru satisfacerea orgoliilor personale), ci pentru ca, intamplator, am descoperit o ipoteza interesanta referitoare la posibila provenienta a cainelui lui Ceausescu. Preambulul ipotezei este datat 6 aprilie 1989. Atunci, Sir Geoffrey Howe, secretar de Stat al Commonwealth-ului, solicita ministrului roman de Externe (Stefan Andrei) explicatii privitoare la incalcarea Tratatului de la Helsinki privind “violarea drepturilor omului de catre guvernul roman”. Howe facea referire indeosebi la represiuni si intimidari din partea politiei politice (Securitatea), la pogromul cultural si la modul in care Romania, mai mult ca oricare stat comunist european, se indeparta ireversibil de lumea civilizata. Firesc, Stefan Andrei a parat diplomatic (era unul dintre putinii nomenclaturisti care constientizau semnificatia diplomatiei). Tot in primavara lui ’89, in contextul tensionat al miscarilor sociale din lagarele comuniste, britanicii au readus pe tapet problema “Ceausescu”. Parlamentarul Flynn a rabufnit chiar, amintind ca ar trebui ca lui Ceausescu sa-i fie retrasa medalia oferita de britanici in 1978. Cercetand scriptele vremii (pentru cu totul alte motive), am sesizat ca printre cei care s-au socializat cu Ceausescu in cadrul acelei vizite din ’78, a fost si liderul Partidului Liberal Britanic, Sir David Martin Scott Steel, baron de Aikwood si membru de vaza in Camera Lorzilor. Despre acelasi baron scotian, David Steel, “Istoria gafelor” a lui Geoffrey Regan sustine ca i-ar fi facut cadou lui Ceausescu un pui de labrador negru, care a fost botezat Corbu. P.S.: E singura varianta pe care am gasit-o sustinuta partial si de surse oficiale. Si-i posibila. Nu stiu daca e si adevarata, dar simt ca-mi crapa capu’. Si, apropo de crapat, se crapa si de dimineata, asa ca o sa plec si eu spre casa. Si o sa ma gandesc la varianta asta cu Steel (otel, in engleza)… Catalin VISCHI