Schimbările fiscale „lovesc” sectorul ONG-urilor!

Deşi ONG-urile fac de multe ori ceea ce Statul nu e capabil să facă şi îşi ajută semenii, acum acest sector este lovit drastic de noile modificări legislative. Practic, Statul „închide” două portiţe de finanţare vitale pentru ONG-uri, condamnându-le pe multe dintre ele la restrângerea activităţii sau chiar la închidere. O mare parte din veniturile ONG-urilor provin din sponsorizări, iar până acum aceste sume puteau fi deduse din impozitul pe profit, până la plafonul de 20%. Dar Guvernul a stabilit că firmele cu afaceri între 500.000 și un milion de euro să treacă, începând cu luna trecută, de la impozit pe profit la impozit pe veniturile micro. În această categorie intră 80% dintre companiile din România care au pierdut practic facilităţile fiscale în cazul în care fac sponsorizări, ceea ce va afecta serios bugetele ONG-urilor.

O altă sursă importantă de venituri pentru ONG-uri este redirecţionare a 2% din impozitul pe venit, datorat de persoanele fizice. Până acum, ONG-urile centralizau aceste formulare şi le depuneau la ANAF, pentru ca cetăţenii care doresc să-i ajute să nu mai fie nevoiţi să stea la cozi sau să plătească servicii poştale. Acum, acest lucru nu va mai fi posibil, decât cu procură notarială din partea contribuabilului pentru reprezentatul ONG-ului, ceea ce înseamnă bani şi timp. Cum pentru astfel de declarații notariale onorariul notarului este de 40-50 de lei, există riscul să coste mai mult declarația la notar decât donația propriu-zisă pe care persoana o face ONG-ului. În condițiile în care de la 1 ianuarie 2018, impozitul pe venitul din salarii s-a redus de la 16% la 10%, în mod automat și procentul de 2% aplicat la o sumă mai mică înseamnă bani mai puțini donați, la același salariu net decât anul trecut. Astfel că, mulţi români vor renunţa să mai direcţioneze 2% din impozitul pe venit, pe motiv că nu au timp de pierdut pe la ghișeele Fiscului, fapt ce ar face ca multe activități cu caracter social, sportiv sau umanitar să nu mai poată să se realizeze anul acesta.
Fiscul susține că în anii anteriori au fost cazuri în care se depuneau teancuri întregi de formulare 230 de către unele ONG-uri, fără ca toate documentele respective să fie asumate de titulari. Cu alte cuvinte, Fiscul spune că au fost ONG-uri care încercau să încaseze bani din donații, deși acele persoane nu donaseră 2% din impozit, conform legii, către acele asociații sau fundații.
Dacă la aceste măsuri care sunt deja în vigoare adăugăm şi iniţiativa legislativă care a fost adoptată tacit de Senat în toamna anului trecut, şi care prevede că „Asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile au obligaţia de a publica semestrial, până la data de 31 iulie, respectiv 31 ianua­rie, în Monitorul Oficial partea a IV-a, declaraţiile de venituri şi cheltuieli pentru semestrul precedent. În declaraţia publicată se menţionează distinct, pentru fiecare venit în parte, persoana sau activitatea, după caz, care a generat venitul respectiv, precum şi valoarea acestuia. Nepublicarea declaraţiei atrage de drept suspendarea activităţii asociaţiei pentru 30 de zile. Dacă în acest termen declaraţia nu se publică, asociaţia, fundaţia sau federaţia îşi încetează activitatea de îndată”, avem tabloul complet al „războiului” pe care Guvernul pare să-l declare ONG-urilor.

„Din câte ştiu eu nu s-a ajuns la o decizie finală pe această temă. În România, statul nu are modalități prin care să finanțeze ONG-urile, pe termen lung. Felul în care sunt finanțate ONG-urile e unul aleatoriu, de domeniul provizoratului. Sunt sume mici care se acordă prin Consiliile Locale, pe proiecte pe termen scurt.
Formularul 2% ca și cei 20% din impozitul pe profit, în cazul compa­niilor, erau singurele modalități prin care organizațiile non-guvernamentale românești puteau să fie finanțate.
La ora actuală, ambele modalități sunt puse sub semnul întrebării, situație care va duce la dispariția efectivă a unui număr foarte mare de ONG-uri, care oricum, trăiau de pe azi pe mâine sau trăiau cu un orizont foarte scurt, nu puteau să își facă strategii, nu puteau să își facă proiecții pe termen mediu.
Prin felul în care se vor tăia, dacă se va ajunge la varianta asta, aceste surse de venit pentru ONG-uri românești se va ajunge la o situație în care ele nu vor putea să facă rolul pe care îl au de făcut, și anume cel de «câine de pază» al democrației.
Tăind sursele de finanțare se taie tocmai «sângele» și puterea acestor organizații non-guvernamentale de a critica, să aibă o critică constructivă, până la urmă. Puterea de a critica lucrurile făcute în stat, făcute de organisme ale statului și care nu sunt bune.
Noi sperăm să nu se ajungă la situația asta, știu că este un Grup de lucru, din care și noi facem parte, al unor organizații non-guvernamentale care vor să lupte pentru păstrarea, cel puțin, a acestor două variante de sprijin și de finanțare a ONG-urilor de către persoane fizice și de către companii. Noi speram ca și statul să găsească mijloace de sprijin ca și în alte state democratice”, ne-a declarat Ștefan Dărăbuș, director regional HHC pentru Europa Centrală și de Sud.
 

„ONG-urile nu se rezumă doar la acele asociaţii făcute de un grup de persoane, cu scopul de a rezolva o problemă punctuală şi în care îşi investesc propriul timp liber, propria expertiză profesională şi/sau resurse financiare. În cazul acestora, deşi beneficiile sunt ale comunităţii în ansamblu, satisfacţiile sunt mai mult perso­nale. Unele organizaţii non profit sau neguvernamentale desfăşoară activităţi vitale pentru statul român sau pentru anumite categorii de persoane. Acestea sunt organizaţii de utilitate publică, iar activitatea lor este una extrem de intensă. Persoanele implicate în aceste organizaţii sunt specialişti, profesionişti angajaţi pe proiecte sau au contracte de muncă pe o perioadă nedeterminată. Aceste organizaţii apelează la finanţări publice din România sau chiar internaţionale, sau la întreprinde­rile foarte mari pentru care regimul de deducere a sponsorizărilor nu a fost modificat.
ONG-urile locale, cu proiecte mai mici, mai punctuale, dar la fel de importante aş putea spune, se bazau într-o măsură mai mare pe colaborări cu firme mai mici sau cu persoane fizice care alegeau cauza lor pentru direcţionarea acelui procent de 2% din impozitul pe venit. Aceştia îşi vor identifica mult mai greu surse alternative de finanţare a proiectelor din cauza numărului de firme mai restrâns, iar persoanele care vor alege să se deplaseze personal la ANAF pentru depunerea formularului 230 va fi nesemnificativ. Acest lucru poate afecta şi organizaţiile din jurul bi­sericilor, asociaţiile sportive şi altele, care la nivel de sate, comune, comunităţi mai mici, reuşeau să atragă un număr important de formulare.

„Personal, consider că accesul la resurse este îngreunat prin aceste două modificări din legislaţie, dar totodată poate aduce beneficii prin faptul că ONG-urile se vor strădui mai mult să comunice în comunitate pentru a convinge persoanele să facă acel drum la ANAF iar acele persoane vor fi mai informate, mai motivate şi mai implicate în cauza pe care o susţin.
De asemenea, în ceea ce priveşte sponsorizările, consider că se poate găsi o formulă de îmbunătăţire a legii prin care firmele (persoanele juridice) care aplică impozitul pe venit, pe cifra de afacere, să aibă posibilitatea să opteze pentru direcţionarea a 2% din acel impozit către o organizaţie, la fel cum o fac persoanele fizice.
Dacă se doreşte descentralizare, implicarea oamenilor şi a firmelor mai mult în comunitate, motivându-i să ia unele probleme în propriile mâini şi să încerce să le rezolve, ar trebui să li se dea posibilitatea de a decide cum şi către cine se îndreaptă anumite sume de bani”.
Pop Dan Adrian, Preşedinte Fondator Fundaţia Genesis Baia Mare