Scandalos: stapanii complexului „Minerul” nu si-au respectat contractul

Suspiciuni si acuze grave planeaza asupra modului in care a fost instrainat hotelul Minerul! Cetateanul israelian Uri Markuse (director al SC Curitiba Invest Establishment, o firma cu sediul in paradisul fiscal din Liechtenstein) a achizitionat 70% din actiuni. Fara a-si indeplini obligatiile prevazute prin contract, Markuse a ipotecat cladirea! In timp ce imobilul se degradeaza, Markuse considera ca nu-i nici o graba in a stabili care este situatia actuala a complexului. Suspecta vanzare a complexului hotelier „Minerul” din Baia Mare este impanata de semne de intrebare cu iz penal. Vreti sa aflati modalitatea prin care a ajuns „Minerul” in posesia unei firme din paradisul fiscal din Liechtenstein si cum „noii stapani” au ipotecat cladirea, fara sa-si respecte contractul? Dupa preluarea puterii de catre regimul comunist, situatia Hotelului Minerul s-a schimbat. Nu se cunoaste cu exactitate data, dar imobilul a fost preluat de catre fostul Oficiu Judetean de Turism (OJT) si „rebotezat” (din „Stefan” in „Minerul”). Pana in 1995, imobilul a fost administrat de OJT (devenit SC Mara SA), la acea data Adunarea Generala a Actionarilor a hotarat divizarea societatii SC Mara SA, din aceasta desprinzandu-se mai multe societati de turism, printre care si SC Hotel Restaurant “Minerul” SA. Actionarul majoritar era Fondul Proprietatii de Stat (FPS), cu 70% din actiuni, restul de 30% apartinand Fondului Proprietatii Private (FPP). Dumitru, groparul “Minerului” In cadrul procesului de privatizare (instituit prin Ordonanta de Guvern 88 din 1997), in 4 mai 1998, FPS (actualmente Autoritatea pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor - APAPS) a instrainat „Hotelul Minerul” catre SC Curitiba Invest Establishment, firma inregistrata in paradisul fiscal al statului Liechtenstein, si condusa de directorul Uri Markuse, cetatean de origine israelita. Din contractul de vanzare-cumparare incheiat intre Sorin Dumitru (presedintele de atunci al FPS) si Uri Markuse (directorul SC Curitiba Invest Establishment), reiese ca s-au instrainat 51.113 actiuni, la valoarea de 1.277.825 mii lei (la acea vreme, echivalentul a 351.000 dolari). Acestea reprezentau 70% din valoarea contractului social subscris al societatii (partea FPS). Din doua capitole ale contractului (Modalitati de plata si Conditiile partilor) am aflat ca suma de 351.000 dolari trebuia platita intr-un termen de 45 de zile. O alta conditie importanta specifica faptul ca SC Curitiba Invest Establishment se angaja ca intr-o perioada de 4 ani sa investeasca 1,2 milioane de dolari in reconstructia si reabilitarea hotelului Minerul (a carui structura invechita necesita aceste actiuni). In cazul nerespectarii acestei obligatii, cumparatorul se angaja sa plateasca vanzatorului o penalitate de 30% din suma neinvestita pana la sfarsitul fiecarui an si cumulat. Orasul contraataca! Dupa aproape sapte ani de la semnarea actului, nimic din toate aceste prezumtive investitii nu s-au realizat. Probabil acesta este motivul pentru care AVAS a declansat procedura judiciara de reziliere a contractului, proces aflat pe rolul unei instante din Bucuresti. In timp, impotriva societatii au mai fost formulate cereri de declansare a falimentului de catre SC Distrigaz Nord. Referitor la acest subiect, Istvan Ludescher, viceprimarul orasului a declarat: “starea de degradare avansata a cladirii ridica serioase semne de ingrijorare, iar Primaria Baia Mare a fost sesizata de Inspectoratul in Constructii Maramures despre situatia imobilului. In aprilie 2003, dupa efectuarea unei expertize tehnice la structurile de rezistenta exterioare si la fatade, Inspectoratul a intocmit un raport referitor la pericolul pe care il reprezinta constructia. In acel raport se arata ca este vorba despre o cladire neutilizata, cu degradari avansate ale acoperisului si invelitorii, cu pereti degradati, finisaje exterioare exfoliate si ornamente exterioare care se desprind din fatada, punand in pericol viata trecatorilor. Ca masuri urgente se amintesc lucrari de protejare in jurul cladirii pentru protectia pietonilor si efectuarea unei expertize tehnice. Fiind un imobil aflat in Baia Mare, Primaria este obligata sa ia masuri de imprejmuire si paza!” Totodata, in baza Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, in august 2001, Primaria Baia Mare, prin primarul Cristian Anghel, a formulat catre APAPS (actualul AVAS) o cerere de restituire in natura a imobilului din Piata Libertatii din Baia Mare (care a fost proprietatea orasului), in eventualitatea rezilierii contractului de vanzare-cumparare. Daca acest lucru nu este posibil, Primaria Baia Mare a solicitat despagubiri banesti egale cu valoarea actiunilor, respectiv 351.000 dolari. Deocamdata nu s-a primit nici un raspuns. Decizia vanzarii Unul dintre cei care cunoaste afacerea “Minerul” este cunoscutul om de afaceri baimarean, Liviu Fage. El a fost interesat de o investitie in Complex, dar, printr-o “smecherie”, a fost scos din afacere. In urma discutiei cu Fage, am aflat lucruri interesante si deloc onorante pentru omul de afaceri Uri Markuse. “Lucrurile sunt foarte simple. In urma cu vreo sapte ani, domnul Inceu si cu colegul lui, domnul Barle, administrau complexul Minerul. Inceu avea partea de restaurant si alimentatie publica, iar Barle administra hotelul. Ultimul m-a contactat in momentul in care cautam sa ma indrept inspre un domeniu de investitii, pentru ca aveau nevoie de bani. La vremea respectiva, cei doi trebuiau sa plateasca 600 de milioane de lei pentru a putea duce afacerea mai departe, bani pe care nu-i aveau. Am avut cateva discutii legate de posibilitatea unei colaborari. Le-am spus ca sunt dispus sa le dau acei bani, dar sa gasim o formula de asociere. Domnul Inceu mi-a propus ca in schimbul sumei, care reprezenta 90% din valoarea cu care cumparasera complexul, sa-mi dea alimentara din colt. I-am spus ca nu este corect si nu ma intereseaza sa dau o suma atat de mare doar pentru respectiva alimentara. Am cerut 50%, lasand administrarea in seama lor, pentru ca nu ma pricepeam. Dar, pentru ca administratorii complexului Minerul n-au platit suma respectiva, obiectivul a fost scos la licitatie”, ne-a declarat Fage. Cum a aparut Uri? Omul de afaceri baimarean a dezvaluit si modul in care a aparut Uri Markuse: “Sigur, pentru mine licitatia nu era la fel de avantajoasa. Am incercat sa mai gasesc pe cineva interesat, pentru ca nu aveam suportul financiar pentru toata investitia. Eram in discutii cu o firma din Germania (care avea investitii in domeniu) si cu o firma israeliana ce avea sediul in Bucuresti si era reprezentata de doi arhitecti care se ocupau de restaurari. Pana la urma am ajuns la o intelegere cu firma din Israel si am incheiat un protocol prin care se stipula ca, in cazul in care vom castiga licitatia, actiunile se impart in felul urmator: eu urma sa primesc 25%, iar ei primeau 75%. M-am dus la licitatie doar cu firma din Israel. Pretul cu care s-a cumparat complexul a fost de 351.000 de dolari, plus 1 milion de dolari investitii in urmatorii cinci ani. Nu exista grafic al investitiilor! Va spun ca nu exista, iar daca cineva a facut grafic este ilegal. Poate sa existe acum un astfel de contract. Va spun 100% ca atunci nu exista un grafic de valori! Ce s-a intamplat apoi? In ultima zi a fost schimbata firma. Protocolul il semnasem cu firma Imperial (din Elvetia), dar cumpararea s-a facut prin firma Curitiba (din Lichtenstein), actionarii la cele doua firme fiind aceiasi oameni. Aici am gresit eu. Din acel moment, am fost exclus din afacere, nereusind sa stabilesc cu ei proprietatea a 25% din actiuni. Am avut mai multe intalniri cu ei; de fiecare data erau de acord cu ce le propuneam, dar niciodata nu s-a finalizat nimic. Existau banci care doreau sa finanteze sau sa cumpere complexul. N-am dat nici un ban, dar urma sa dau 57.000 de dolari in momentul in care faceam actele care nu s-au mai facut. Acum astept sa vad ce se intampla. Daca Primaria devine proprietar, o sa vin cu o propunere; daca ei raman proprietari, o sa-i actionez in judecata pentru ca n-au respectat protocolul pe care l-am semnat. Printr-o hotarare judecatoreasca, eu puteam sa-i oblig sa ma inscrie in registrul actionarilor si sa-mi accepte banii, cei 57.000 de dolari, pe care i-au refuzat. Toate afacerile lor au fost conduse in Romania de o avocata care se pare ca a avut un rol foarte important. A administrat cu puteri depline tot ce s-a intamplat aici. Din pacate, a decedat. Avea doar treizeci si ceva de ani, dar se pare ca a avut o tumoare pe creier ce a generat probleme de dubla personalitate. A facut mult rau, inclusiv celor care au platit banii, si are o mare responsabilitate in faptul ca nu s-a facut nimic cu Hotelul Minerul”, a mai declarat Fage. Clauze si procese Viceprimarul Ludescher confirma povestea lui Fage, el fiind desemnat de Consiliul Local, ca autoritate, sa se ocupe de conflictul aparut intre CL si omul de afaceri evreu. “Numele patronului nu-l cunosc, pentru ca nu apare in acte, dar pot sa va spun ca acesta a fost in ultimele zile in oras, insa nu a contactat Primaria. In contract erau prevazute mai multe clauze, doua dintre acestea fiind foarte importante. Prima se refera la faptul ca proprietarul va pastra functiunea de hotel-restaurant, iar a doua priveste o perioada de investitii esalonate in patru etape. Programul respectiv de investitii, reconstructii si reabilitari prevedea ca in primul an sa nu se investeasca nimic, in al doilea an acestea sa fie in valoare de 600.000 dolari, iar in urmatorii doi ani, de cate 300.000 dolari in fiecare an. In total, investitiile trebuiau sa ajunga la 1,2 milioane dolari. Sanctiunea neindeplinirii acestei clauze era sub forma unei penalitati de 30% din suma totala neinvestita pana la sfarsitul anului, cumulat. In concluzie, firma trebuie sa plateasca pana acum catre AVAS 360.000 dolari, plus dobanda legala. Ciudat este ca nicaieri in contract nu apare mentiunea ca neindeplinirea acestei clauze ar atrage rezilierea contractului. In prezent, pe rolul instantelor bucurestene sunt doua procese. Conform legii referitoare la retrocedarea imobilelor, Primaria a depus notificare catre AVAS pentru restituirea imobilului. Am pierdut si am inaintat recurs la Tribunalul Bucuresti. Intr-un al doilea proces, fostul AVAS a intentat proces impotriva firmei CURITIBA, probabil pornind tocmai de la neindeplinirea acestei clauze contractuale. Primaria doreste acest imobil, el putand constitui un eventual sediu pentru administratia locala”, a declarat viceprimarul Ludescher. Este strigator la cer faptul ca “Minerul” a fost ipotecat, desi in acest complex proprietarul nu a investit nimic. O cladire monument istoric, emblematica pentru Baia Mare, a fost scoasa la mezat de un asa-zis om de afaceri israelian, cu reprezentanta in Romania, sediu de firma in Liechtenstein si interese cine stie unde… La fel de grav este faptul ca autoritatile baimarene, cei implicati in aceasta paguboasa privatizare, nu au cunostinta de existenta unui contract de ipoteca (detalii in caseta)! S-ar putea sa avem, de fapt, un alt actionar majoritar al “Minerului”. Vom reveni. Datoriile si substratul unui contract pagubos Firma SC Curitiba Invest Establishment trebuie sa plateasca pana acum catre AVAS 360.000 dolari, plus dobanda legala! Ciudat este ca nicaieri in contract nu apare mentiunea ca neindeplinirea acestei clauze ar atrage rezilierea contractului. Viceprimarul Istvan Ludescher Istoria Hotelului Minerul din Baia Mare incepe in secolul XIX, cand a fost construit sub denumirea de Hotel Stefan. Imobilul, inscris in septembrie 1870 in cartea funciara, impreuna cu terenul aferent (3.110 mp), a fost proprietatea orasului Baia Mare, “Oras liber cu titlul regal de Consiliu Orasenesc permanent”, dupa denumirea oficiala a vremii. Dupa ce a trecut printr-un incendiu si a suferit mai multe transformari si renovari, cladirea a fost finalizata in 1909. Hotelul Minerul, construit dupa stilul secesionist al epocii, era in perioada interbelica cel mai luxos hotel din Baia Mare. In fapt, era singura constructie ce se putea numi hotel, restul fiind case sau parti ale acestora inchiriate de proprietarii lor vilegiaturistilor care veneau in Baia Mare. Au ipotecat hotelul! In timpul documentarii, am aflat ca exista un contract de ipotecare a Complexului Minerul, catre banca spaniola Marn Interiors Diseno Espana! Ca urmare a acordarii imprumutului in suma de 400.000 dolari, proprietarii complexului au constituit o ipoteca de rang I in favoarea firmei spaniole. Din partea SC Minerul, acest contract de ipoteca a fost semnat de Liana Diana Pop, tocmai cea care ne explica, zambind, ca nu stie nimic, nici macar despre acest contract. Redam un fragment din contractul de ipoteca, care ar putea schimba datele problemei: “Garantul ipotecar se obliga sa intretina si sa pastreze in bune conditii proprietatea pe perioada existentei prezentului contract de ipoteca, sa nu instraineze imobilul adus in garantie, decat cu acordul expres al bancii, sa nu il greveze de alte ipoteci, privilegii sau sarcini, sa nu perfecteze contracte de inchiriere sau locatiune, sa nu constituie dezmembraminte ale dreptului de proprietate, fara consimtamantul expres al bancii, sa se comporte cu diligenta unui bun proprietar si este de acord ca, in situatia nerespectarii obligatiilor contractuale din contractul de credit, sa se treaca in executare silita a prezentei garantii, creditul devenind scadent integral.” Uri Markuse: „Nu-i o urgenta!” Am incercat sa stam de vorba cu administratorul complexului, imputernicit de omul de afaceri israelian, intamplator o doamna afabila, Liana Diana Pop, care ne-a raspuns doar cu zambete la toate intrebarile. In afara de faptul ca Pop deschide geamurile de la raposatul hotel, “ca sa nu se degradeze”, nu stie nimic. Sau nu vrea sa spuna. Ce am retinut dupa prima discutie cu Pop: ca Statul nu l-a ajutat cu nimic pe saracul Uri Markuse, ca ar trebui sa citim legea monumentelor, ca sa vedem cate obligatii are Primaria (?!), ca pe Markuse nu l-a intrebat nimeni, niciodata, nimic, dar s-a tot scris despre fantomatica-i persoana si afacerea lui dubioasa. I-am lasat administratorului o lista de intrebari care ne-ar fi luminat, urmand sa ne intalnim a doua zi, pentru a primi raspunsurile. “Eu i-am transmis domnului Markuse intrebarile si i-am spus despre ce este vorba. Dansul vine saptamana viitoare la Baia Mare. O sa primiti raspunsurile frumos, in scris, si o sa puteti sta de vorba cu dansul. Deci, asta am primit raspunsul de la dansul. Dansul este de acord sa stea de vorba cu dumneavoastra si o sa primiti raspunsul. Dansul circula foarte mult… Era in Spania. Dansul nu considera o urgenta toata problema asta”, ne-a declarat cu nonsalanta Pop. Pana la urma, l-am contactat telefonic chiar pe alunecosul Uri Markuse, numai ca... ne-a inchis “elegant” telefonul in nas. Poate saptamana viitoare… Nicolae TEREMTUS, Ioan BOTIS, Ciprian DRAGOS