Saxoni in Maramures (II)

* Contributii la istoria timpurie a germanilor din Maramures Primii germani amintiti de documentele pastrate au fost colonizati in Comitatul Maramures, la marginea regatului Ungariei, de catre regii angevini ai secolului XIII. Istoria lor se confunda adeseori cu istoria comitatului maramuresean sau cu cea a oraselor si targurilor in care ei au coabitat impreuna cu romanii, maghiarii, ucrainenii, iar mai tarziu cu evreii, armenii si slovacii. Sigiliul Sighetului in secolul XIV era capul de zimbru, aplicat pentru prima data in anul 1383. Nu se poate nega factorul totemic arhaic, cu radacinile locale ale acestui simbol animalier, factor care s-a repercutat si in legenda descalecatului Moldovei, ce incepe cu descrierea vanatorii lui Dragos, voievodul care urmareste un zimbru (sau in alte versiuni, bour). Dar zimbrul, ca simbol heraldic, este intalnit si in evul mediu german, in provinciile Mecklembrug-Schwerin, Mecklemburg-Strelitz, ca si in orasele polono-germane Kalisz si Poznan. Cu titlu strict de ipoteza, avansam ideea ca zona de origine a colonistilor germani din Maramuresul secolelor XIII-XIV este Mecklemburg din Germania nordica. Acestia au migrat ca si colonisti spre estul Europei, in diverse perioade si catre varii locatii si este plauzibil ca si-ar fi putut pastra simbolul heraldic ca pe o punte de legatura cu habitatul original. In secolul XII, colonii originali din Mecklemburg se aflau deja la Spis, in regatul morav, punct terminus pentru unii, sau doar escala pentru altii, pe drumul deschis spre rasarit. Documentele pastrate nu-i numesc pe nemtii din Maramures decat cu denumirea generica de „saxonum”, ori de unde ar fi provenit ei. Ipoteza de mai sus, interesanta desigur, ramane bineinteles a fi valorificata mai profund de viitoarele cercetari. O perioada grea si tulbure Daca pana in 1541 comitatul maramuresean a facut parte direct din regatul Ungariei, dupa aceasta data si pana in 1733 va fi subordonat Principatului Transilvaniei, o perioada grea si tulbure din toate punctele de vedere. Pentru a ilustra greutatile abatute asupra comitatului de-a lungul vremurilor, vom prezenta succint o cronologie partiala a evenimentelor negative. In 1395 sau 1396 si in 1468 au avut loc invazii moldovenesti, in ultima arzandu-se orasele regale, printre care si Sighetul. In anii 1566, 1594 si 1599 au avut loc invazii tatare. In anul 1580 se consemneaza o epidemie de ciuma. In 1605 populatia se rascoala (anterior si in 1435, 1436, 1457 si 1514). In anii 1640, 1646 si 1657 au loc incursiuni poloneze in Comitat, apoi in 1658 se semnaleaza o noua invazie tatara. Intre anii 1685 si 1703 tinutul este jefuit sistematic de catre bandele de haiduci. Intre anii 1708 si 1711 bantuie „ciuma cea mare”, iar in 1717 are loc ultima mare invazie tatara, care devasteaza Maramuresul, orasele regale fiind arse din nou. In 1738 este atestata documentar prima inundatie a Tisei, urmata de altele in 1742 si 1747. O mare foamete are loc in 1740, in 1742 si 1774 lovesc noi epidemii de ciuma, in 1778 are loc o mare invazie de lacuste, iar in 1786 erupe o epidemie groaznica de ciuma care ucide 10.000 de oameni, urmata de o lunga perioada de foamete care va dura pana in anul 1800 (...) In anul 1685, armata imperiala austriaca condusa de generalul Veterani ocupa militar comitatul, unde poposeste o iarna intreaga, cauzand populatiei pagube de peste doua milioane de florini. In 1686, aceeasi armata se aseaza in actualul judet Salaj, pentru ca in luna septembrie a aceluiasi an sa revina in Maramures pentru a ierna inca o data, parasind definitiv regiunea in 1687. La acea vreme, comite al camarii de sare (responsabilul cu exploatarile saline) era Georg Frater, amintit la 6 mai 1698, posibil german de origine. Titulatura de Frater ar putea fi pusa in legatura cu apartenenta acestuia la vreun ordin calugaresc catolic (caci in acel timp toti maghiarii din regiune erau reformati de rit calvin). In anul 1701, principele transilvan Mihai Appafi II vinde imparatului austriac Leopold, pentru suma de 175.000 de florini, cetatea Hust, domeniul regal de la Bocicoi (care incepea de la Craciunesti, urcand in amonte pe Tisa pana la izvoarele acesteia) si minele de sare. Astfel, principalele valori strategice ale Maramuresului au intrat in posesia Casei de Habsburg. Dupa anul 1770, incepe o epoca de prosperitate pentru maramureseni si pentru etnicii germani, dar intrerupta de desele calamitati amintite mai sus. Aceasta schimbare a aparut dupa vizita imparatului austriac Iosif II in comitat. Acesta a sosit la Sighet (venind dinspre Nasaud) la data de 2 iulie 1773, si a poposit aici timp de sapte zile, gazduit fiind de Palatul Curiei Comitatului (ars in secolul XIX). Vizita sa a avut, printre altele, ca efect si introducerea limbii germane in administratia Maramuresului (care mai uzita si de latina si maghiara). Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro