Satul Printului Charles

Fundatia britanica patronata de printul Charles s-a implicat direct in salvarea caselor de lemn din Maramuresul istoric. Trei dintre vechile case cu specific maramuresean au fost achizitionate de catre fundatia mostenitorului tronului britanic, reconstruite in satul Breb si salvate pentru posteritate. Uneori, drumul din 63 Hillgate Place pana in satul maramuresean Breb este extrem de scurt, netinand cont de miile de kilometri cu care ne ameninta hartile rutiere. Trei dintre vechile case traditionale din Maramures, amenintate cu disparitia, au fost salvate pentru posteritate de fundatia patronata de mostenitorul tronului britanic. Printul Charles s-a implicat direct in aceasta operatiune soldata cu reconstruirea caselor intr-un sat din Maramuresul istoric. Stagnarea distrugerii In ultimul timp, Maramuresul obtine din turism venituri din ce in ce mai consistente. Insa, din nefericire, asupra viitorului turismului maramuresean planeaza o amenintare evidenta. Oamenii locului, manati de saracie, indiferenta autoritatilor si inconstienta, isi distrug cu mana lor principalele atractii, unice in patrimoniul mondial: casele de lemn traditionale. Mai mult, demolarea acestor constructii si vanzarea „materialului” (adica a barnelor din lemn), este accentuata si de parasirea portului popular si a traditiilor intr-un schimb inegal cu manelele, prostul-gust si arhitectura pseudo-occidentala. Daca lucrurile vor evolua in acest fel, viitorul va coincide cu pierderea unui important segment al vizitatorilor. In presa, prea putini „obsedati” de disparitia Maramuresului traditional, fac constant lobby pentru a stagnarea distrugerii Maramuresului traditional. De curand am aflat cu placere ca nu suntem singuri in acest demers. Veniti tocmai din Marea Britanie, oamenii fundatiei „Mihai Eminescu Trust”, au inteles (mai bine decat localnicii!) situatia dezastroasa spre care se indreapta Tara Maramuresului, si au demarat actiuni concrete de salvare a acesteia. Printul de Maramures Trustul „Mihai Eminescu”, este o fundatie din Marea Britanie patronata de Charles, print de Wales, si din conducerea careia face parte un potpuriu de personalitati printre care s-a strecurat un singur roman: printul Serban Cantacuzino. Alaturi de acesta, Trustul care poarta numele marelui poet roman are in componenta britanici extrem de bogati si influenti: Lord Norwich, Sir Steven Runciman, John Villiers, Patrick Leigh Fermor, etc. Trustul „Eminescu” este prezent in Romania chiar din perioada de dupa Revolutie. Dupa ce initial s-a implicat in salvarea de la disparitie a satelor sasesti (Biertan, Viscri etc.), dupa munca si banii investiti in restaurarea Cetatii din Sighisoara, ori a revigorarii unor meserii disparute, incepand din anul 1998, Trustul Eminescu s-a implicat si in incercarea de a salva cateva din cele mai bune exemple de case maramuresene de secol XVIII si XIX, exemplare care in ultima vreme dispar cu repeziciune din peisaj. In acest moment, conform datelor Trustului (la care subscriem), rata disparitiei caselor vechi de lemn din Tara Lemnului este de 3-4 pe saptamana. Intentia britanicilor nu este de a salva intregul patrimoniu arhitectonic local, ci de a alerta populatia locala si a preveni distrugerile, acolo unde este posibil (de aceeaeste extrem de importanta si implicarea presei in acest demers). Cauzele disparitiei Casele vechi dispar din varii motive: sunt demolate si distruse pentru a face loc unor gigantice constructii din caramida si beton, lemnul fiind considerat „materialul saracului”. Materialul rezultat din demolari este ori incendiat (mai des decat ne inchipuim), ori comercializat. Cumparatorii sunt de doua soiuri: colectionarii de case (romani si straini) si traficantii. Primii achizitioneaza casele vechi pentru placerea de a detine asemenea bijuterii arhitectonice (in Ploiesti exista un asemenea colectionar care detine 30 de case vechi!). Traficantii valorifica constructiile vechi (impachetate in conteinere si declarate „lemn de foc”) in tari ca Spania, Franta si Italia. Acolo exista doua tipuri de cumparatori: colectionarii de case vechi, sau profitorii brutali, care despica barnele vechi (le prefera pe cele cariate) pentru a produce scanduri si lambriuri. Scandurile sunt folosite la confectionarea mobilierului de tip „antique”, iar lambriurile sunt folosite la tapisarea barurilor, holurilor, etc. Din aceasta cauza (pentru ca cererea este tot mai mare, iar oferta tot mai limitata), pretul caselor din Maramures a crescut vertiginos: daca in 2002, cand „Mihai Eminescu Trust” a achizitionat trei case vechi in Maramures, pretul uneia era de doar 500 de dolari, in primavara lui 2005 costul unei case urcase pe la 2.000 de euro, iar acum oscileaza in jurul sumei de 3.500 euro bucata (ne referim la casele vechi construite din stejar, mult mai rare ca cele din brad)! Casele englezului Pana acum, Trustul „Eminescu” a achizitionat trei case (una provenita din Berbesti, iar celelalte doua din Feresti), construite din stejar si acoperite cu dranita de brad, case care au fost mutate in Breb (pe Ulita Batrana) unde au fost reconstruite pe o bucata de teren cumparata de englezi in acest sens. Casa din Feresti a fost mobilata integral (cu mobila, icoane si textile salvate de William Blacker in anii 2001-2004) si pregatita pentru oaspeti. Asta pentru ca, in mai 2004, vreme de doua zile printul de Wales a vizitat in mare secret Maramuresul si a luat masa acolo, in „casa sa” din Breb. Am publicat atunci, dealtfel, un material descriind vizita Printului, fara a intra in multe amanunte. Nu am reusit sa aflam planurile Trustului „Mihai Eminescu” vizavi de dezvoltarea proiectului caselor vechi din Maramures. Poate se vor achizitiona noi case, poate totul va fi oprit aici. Oricum, chiar in cea mai pesimista dintre variante, englezii au facut deja ceva, si nu putin lucru, salvand de la disparitie trei case medievale de lemn maramuresean, pe care le-au redat unei comunitati satesti, un exemplu care ar trebui urmat. Pentru ca, pana la urma, banii cheltuiti pe acele case se vor intoarce inapoi insutit, prin intermediul turistilor care vor cauta acest tip de atractie. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro