Satul impietrit

* La doar 30 de kilometri de Baia Mare, o comunitate de aproape 100 de oameni e „captiva” in muntI * Singurele institutii din sat sunt biserica si scoala cu 7 elevi * In satul Intrerauri, nu exista nici telefonie fixa, nici magazin satesc, nici cabinet medical * Oamenii nu se plang de nimic, caci traiul in conditii grele face parte din traditia locului. 30 de kilometri. Aproape o „aruncatura de bat” de Baia Mare. Teoretic, distanta pana la care o localitate s-ar putea afla in zona metropolitana a unui minicipiu. Daca o iei insa spre satul „prefectural” Intrerauri, 30 de kilometri inseamna drumul spre o alta lume. O lume izolata, „captiva” in munti si in timp. Din centrul Coasului, ai de parcurs 15 kilometri, primii pe un drum asfaltat si aproape bun. De la podul langa care gateste prefectul Bondi Gyongyike celebrul sau gulas incepe insa calvarul. Un drum de piatra, extrem de abrupt, plin de gheata si zapada iarna si infundat de noroi primavara. In jur, padure, rape si... pustiu. Abia dupa aproape o jumatate de ora de urcat, zaresti pe dealuri, asemenea unor snopi, acoperisurile vechi, de paie. Pe fiecare coama de deal sau coasta de vale, cate o casa. Ca sa mergi „in vecini”, ai de strabatut uneori chiar si cativa kilometri. Mai spre „centru”, apar si cateva case mari, din caramida. Dar niciuna nu e langa drum, aproape niciuna nu are gard... Sunt asezate asemenea unor resedinte in mijlocul unei mosii. Localnicii si-au construit case in zonele in care aveau teren. Acolo isi cresc animalele, acolo lucreaza pamantul, acolo traiesc.... In total, in satul Intrerauri sunt vreo 96 de persoane si vreo 35 de „fumuri”. Cam atatea erau si in perioada comunista, cam atatea au ramas si dupa Revolutie. In schimb, pe dealurile inverzite, rasar tot mai multe cruci. Aproape de intrarea in sat e „cimitirul nou”. Cel vechi e situat in curtea bisericii. Dar, pentru ca e prea departe sa-si care mortii pana acolo, satenii si-au facut un fel de „cimitire particulare”. In jurul caselor, stau aliniate doua, trei cruci de piatra. Pe drum, nu vezi nici tipenie de om, nicio urma de masina, nu auzi niciun zgomot. De fapt, oamenii nici n-ar avea unde sa mearga. Singurele institutii din sat sunt biserica si scoala, despartite de o casa veche, ce pare parasita. Prima a fost adusa din Copalnic, pe la 1928. Era o bisericuta veche, din lemn, construita de greco-catolici. A fost dezmembrata, urcata in varf de munte si montata la loc. Localnicii spun ca trebuia sa fie monument istoric. Dar, pe atunci, fiecare satean trebuia sa „cotizeze” cu bani multi pentru asta. Ori oamenii nu traiau cu bani, traiau cu munca pamantului. Nici institutiile n-au avut bani s-o renoveze. Asa ca au renovat-o localnicii, cum au stiut si cum s-au priceput. Au tencuit-o, au varuit-o, au pus lambriuri... Acum n-ar mai putea fi monument, pentru ca nu mai corespunde din punct de vedere arhitectural. Parintele vine sa tina slujba din doua in doua saptamani si atunci satenii se aduna de pe vai si dealuri sa asculte Sfanta Liturghie. Sunt, probabil, singurele momente in care se intalnesc cu totii. Scoala era, de asemenea, o cladire veche, din pamant, cu fundatie de piatra. Cladirea a fost renovata insa de vreo doi ani, printr-un proiect care depaseste o jumatate de miliard de lei vechi. S-a reparat fatada, s-au pus geamuri, s-a amenajat interiorul, iar acum a devenit mandria satenilor si a celor 7 copii care o frecventeaza. De fapt, scoala din Intrerauri nici nu e scoala in scriptele Inspectoratului Scolar, ci „post detasat de la Scoala Ion Popescu de Coas”. In urma cu vreo 10-12 ani, a fost desfiintata pe motiv de... „lipsa de elevi”. Apoi, s-a revenit asupra deciziei, pentru ca elevii trebuiau sa parcurga minim 8 kilometri pana la cea mai apropiata scoala, la Codru Butesii. Pana la Preluca sunt 10 kilometri, iar pana la Coas 15. Distante pe care, oricum, elevii trebuie sa le parcurga pe jos, dupa ce trec in clasa a cincea. Cu toate acestea, in satul Intrerauri nu exista copii nescolarizati. Exista insa absolventi de facultate sau cel putin de liceu... Copiii invata intr-o sala micuta, dar cocheta. „Ne-am mutat aici in timpul iernii, ca e mai usor de incalzit”, explica invatatoarea. Mariana Rad-Voivod locuieste in satul Intrerauri si are o experienta de peste doua decenii in invatamantul simultan. Preda din 1984. A inceput la scoala din Codru Butesii. Cand a venit la Intrerauri, erau 5 elevi in clasele I-IV. Dar s-a obisnuit cu acest sistem. N-a lucrat niciodata cu mai putin de trei clase si e mandra ca elevii pe care i-a pregatit se descurca foarte bine si dupa ce merg la gimnaziu. Au fost insa perioade in care a fost nevoita sa-si intrerupa activitatea. Nu era calificata, asa ca s-a incercat detasarea altor cadre didactice la Intrerauri. Directorul scolii din Coas, Maria Opris, povesteste ca au existat vreo 4 „candidati” la acest post. Niciunul n-a rezistat insa mai mult de cateva luni. „Lumea nu prea se obisnuieste aici. Dar in niste perioade in care doamna n-a putut sa participe la concurs, fiind cadru necalificat, au venit vreo patru persoane. Am avut si in urma cu 3 ani o doamna foarte curajoasa, care a zis: vin, cum sa nu, doamna directoare! si, apoi, nici macar un telefon nu mi-a dat sa-mi spuna - vedeti, ca nu mai vin. A venit o zi si apoi a plecat. Acesta a fost ultimul caz. A mai fost cineva care a stat o luna, un domn care a stat un semestru. Si se revenea de fiecare data tot la fostul dascal localnic”. Mariana Rad-Voivod n-a vrut insa sa plece niciodata din Intrerauri. A invatat la oras, dar i-a placut mai mult muntele, natura, satul natal... Poate, daca nu ar fi fost asa, scoala era demult desfiintata, din pricina lipsei unui cadru didactic. De altfel, recunoaste ca ar fi putin probabil ca un cadru didactic sa se mute in zona, sa-si construiasca o casa si sa ramana acolo. Viata la munte nu e usoara. In satul Intrerauri, nu exista telefonie fixa, cateva case au curent electric abia de anul trecut, nu exista magazin, cabinet medical... Pe vremuri, scoala avea telefon, dar acesta functiona prin centrala de la Somcuta Mare. Ca sa dea un telefon, localnicii trebuiau sa cheme omul de serviciu sau invatatoarea, sa-i roage sa deschida scoala ca au o urgenta, apoi sa astepte legatura... Acum, au retea la telefonia mobila. Curent electric, cei mai multi au de vreo 30 de ani, dar cativa au stat la lampa si lumanare pana in anul aderarii Romaniei la UE. Daca se intampla vreo nenorocire si cineva are nevoie de ambulanta, satenii il duc in sat cu sanii, tractoare, masini, cu ce se poate, ca sunt oameni „saritori” si ambulanta nu poate urca la ei. Nici pompierii. Cu mancarea n-au probleme mari. „Painea o facem la cuptor, cumparam faina, iar fiecare are cuptor in curte si isi face. Chiar daca ar fi teren sa cultivi grau, trebuie sa te duci la moara si ar fi complicat. Stiti cum e povestea cu placinta, daca ai sti din cate paturi e facuta, n-ai mai manca-o. Lemn este, facem foc in cuptor si cam de doua ori pe saptamana facem paine. Cumparaturi facem cam o data pe saptamana, cu lista. Iarna, coboram cu tractoare sau sanii. In unele situatii, coboram si pe jos”, povesteste invatatoarea. De muncit, mai toti localnicii muncesc in agricultura, ca de muncit in comuna ori in Baia Mare nici nu se pune problema. E, practic, imposibil sa faci naveta zilnic de la Intrerauri. Unii au pensii, dar destul de mici. Nunti, rar³ cand se fac, se fac in corturi. Camin cultural nu exista. De fapt, nu exista nici gradinita. Sunt prea putini copii pentru infiintarea unei grupe, asa ca invatatoarea face si un fel de grupa pregatitoare. „Vin direct la scoala, asta e cea mai mare problema, trebuie s-o iau de la 0. Eu ii mai primesc in perioada de dupa Pasti pe cei care urmeaza sa intre in clasa I, sa se obisnuiasca cu copiii. Anul acesta, avem o fetita care se va inscrie in clasa I si mai vine la scoala, dar are o distanta mare de parcurs”. Si ceilalti copii au de parcurs kilometri buni pana la scoala, dar nu exista absenti. Sunt prezenti toti sapte: un baietel in clasa I, o fetita in clasa a II-a, trei in clasa a III-a si doi intr-a IV-a. Flaviu, baietelul din clasa I, face cam patru kilometri pana la scoala. Dar zice ca nu-i nici mult, nici greu. La toti le place cartea si toti ma privesc sfios. Un baietel dintr-a IV-a are ochii in lacrimi. Invatatoarea ii spune zambind: „Sa nu plangi, Ionut” si el da din cap in semn de aprobare. Ca sa destind atmosfera, le spun ca mai ales cei din clasa I si II-a ies in avantaj: nu trebuie sa se „bata” cu nimeni pentru premiu, caci sunt singurii „concurenti” si au locul intai asigurat. Invatatoarea explica insa ca toti sunt copii buni, toti invata si de toti e mandra. Drept dovada, vrea sa deschida catologul unic, in care sunt trecute notele tuturor: „Ne descurcam bine, desi nu e usor invatamantul simultan. Fiecare are sarcina sa de lucru. Lucrari nu primesc tot timpul deodata. Chiar acum avem la clasa a IV-a un test de evaluare. Avem si materii pe care le facem impreuna. Ultima ora avem muzica, desen si le facem impreuna, dar tot trebuie facut putin diferentiat ca nu poti face cu cel din clasa I ce faci cu cel din clasa a IV-a. Si respectam si programa”. Pe langa programul scolar, invatatoarea organizeaza frecvent serbari. Directorul Maria Opris spune ca participa la astfel de serbari in mod regulat. Ultima a fost de Martisor si a iesit foarte frumos. In anul scolar care urmeaza, in satul Intrerauri vor fi doar sase copii. Doi pleaca la gimnaziu si vine o singura fetita in clasa intai. Ce variante au cei doi elevi care vor termina ciclul primar? „Scoala din Codru Butesii, care e situata la 8 kilometri, dar nu se stie daca va mai functiona, Preluca Noua, pana la care sunt 10 kilometri sau Coas, pana unde sunt 15 kilometri. Parintii n-au hotarat inca unde vor merge”, spune Mariana Rad-Voivod. Orice varianta vor alege, vor avea insa de parcurs pe jos kilometri buni, prin padure. Nu le e frica de lupi si nu se plang. Li se pare firesc. Asa au invatat si fratii lor, care acum sunt la facultate, si parintii lor si chiar si invatatoarea lor, care facea o ora pana la scoala. Acum, Mariana Rad-Voivod parcurge drumul pana la serviciu intr-o jumatate de ora, dar, cand e timp frumos, ajunge la scoala cu ATV-ul, spre deliciul copiilor. Ce se va intampla dupa ce elevii vor termina si gimnaziul? Vor pleca la oras, la liceu, la facultate. De intors, s-ar intoarce, daca ar avea unde sa munceasca sau daca drumul ar fi practicabil si ar putea face naveta. Invatatoarea spera ca „nu vor pleca de tot cei care sunt acum la liceu sau la facultate. Si baiatul meu mi-a spus ca, daca se face drumul, vine acasa. Daca nu, nu. Fara salariu, nu poti trai. E greu sa traiesti din vanzarea produselor agricole”. E pauza si iesim din sala de clasa. Surprinzator, elevii sunt la fel de cuminti ca in timpul orelor. Stau aliniati in curte si-si mananca in liniste merindele. Si privesc in zare, peste dealuri, spre Baia Mare... Sunt doar 30 de kilometri. PrezenTA la vot peste 100% Maria Opris e presedintele sectiei de votare din Intrerauri de cativa ani. Si spune ca aici s-a inregistrat probabil cea mai mare prezenta la vot din Maramures, la europarlamentarele si referendumul din toamna: „Drept de vot au vreo 60 si ceva de persoane. Pana la ora 16, venisera aproape toti sa voteze. Nu stiu daca au fost vreo doi absenti. In schimb, au venit din satele invecinate, astfel incat prezenta a fost de peste 100%”. Fenomen infracTional zero Obisnuiti cu munca si cu viata grea, satenii din Intrerauri sunt oameni onesti. Fenomenul infractional e zero in aceasta localitate. Localnicii nici nu mai stiu de cand n-a fost nevoie sa vina politia, de cand nu s-a comis vreun furt. Sau daca s-a comis vreodata. Mariana Rad-Voivod spune ca aproape nimeni nu incuie usa in timpul noptii sau cand pleaca de acasa. N-are cine si ce sa le fure. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro