Satul blestemat de popa

Un turn de biserica rupt in doua, altul ars, un sat inghitit de ape, o caldare de bani blestemata si o poveste de dragoste din cauza careia preotul a fost alungat si asupra satului s-au citit „afurisenii” ce n-au fost dezlegate nici astazi. Oamenii simt si acum povara blestemului ce apasa peste asezarea lor de cateva generatii. Pe scurt, istoria incredibila care a marcat existenta unui sat si a locuitorilor sai. La circa 15 kilometri de Baia Mare, pe drumul spre Satu Mare se intinde o asezare bizara. Satul Bargau apartine de comuna Cicarlau, insa in trecut se spune ca era centrul economico-social al zonei. Acum e un sat ca oricare altul, dar numai la prima vedere. Si autoritatile si batranii stiu ca asezarea e altfel. Dar motivele sunt diferite. Primarul Nicolae Sabau a aflat in urma unor studii ca zona sta doar pe o „pojghita” de pamant (vreo 200 m), sub care se afla apa. Batranii Bargaului fac ochii mari cand aud minunea. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au auzit despre sate din Ungaria inghitite de ape in trei zile si stiu ca astfel de fenomene sunt posibile. De fapt, demult si satul lor a fost „dus” de ape. Batranii povestec si acum cu groaza ca in Noaptea de Inviere „o venit Somesul Mare si o mancat satul si o stricat biserica”. Acum pe locul fostei asezari, centru de comuna pana in 1939, se afla doar cimitirul si o rastignire amplasata chiar pe locul fostei biserici. Pana in perioada comunismului, langa cimitir exista si o balta botezata de bargauani „Balta Satului”. Numai ca, in perioada comunismului balta a fost secata si cimitirul a fost arat. Multi au auzit franturi din aceasta poveste de la bunici si strabunici, dar nimeni nu cunoaste istoria satului mai bine ca Ioan Borse. Batranul are 88 de ani si nu se mira ca suntem de la ziar. Si lui i-au placut povestile locului. „Vorbeam cu batranii si am tinut minte. Am umblat cu razboiul in toate tarile de pe aici. Am 88 de ani si poate traiam 100 daca nu era razboiul”. Nu se mira nici ca tragedia s-a intamplat chiar in Noaptea de Inviere, nu se mira de nimic. Urca cu greu scarile casei si ne spune in soapta: „Am o carte in care am spus cat de blestemat a fost satul asta. Ce stiu eu, nu stie nimeni”. Caldarea cu bani Batranul despacheteaza dintr-un morman de Gazete cartea unei localnice in care apare si povestea lui. Se aseaza pe pat si povesteste cu voce grava: „Aici o fost ase de rand: prin 1700 si ceva, o fost pe aici un jid. El tinea palinca si oamenii mergeau la el sa bea. Portiile de palinca se dadeau pe datorie si dupa un timp le spunea mai, ai baut pamantul de colo! Asa o adunat jidul peste 100 de hectare. Popa mergea si facea slujba, dar n-avea oameni pe atunci. Pe atunci erau grofi. Trei - patru zile lucrau si popii pentru grof, iar restul oamenilor mergeau in fiecare zi. Popa vazand ca nu merge nimeni la biserica, le-a spus oamenilor sa se roage, sa nu bea”. De la batrani, Borse a aflat o istorioara petrecuta in 1712, cand „unul din Sabisa, Dogaru, a gasit o caldare de bani”. De fapt, pe atunci Somesul trecea prin ograda lui. Si, intr-o noapte barbatul a iesit la pescuit. Deodata, a vazut ca straluceste ceva. A zarit in fuga caldarea plina cu bani de aur, dar era mai preocupat sa prinda pestele care tocmai i se agatase in undita. Numai ca a scapat si pestele si n-a mai zarit nici caldarea. Crezand ca n-a vazut nimic, a plecat acasa. Dar nu renuntase la gandul de a gasi comoara. A doua zi s-a intors pe malul raului si a vazut-o din nou. Numai ca fiind grea si ingropata sub pamant, n-a reusit s-o scoata la suprafata. A cerut un magarus din vecini si a reusit s-o aduca la mal. S-a aruncat asupra banilor si i-a strans in pumni. In noaptea urmatoare a dus caldarea acasa „in colnita unde taia lemne. O dus magarul la vecin , dar pe dimineata vecinul si-o aflat magarul mort in grajd. Omul ala o desfacut caldarea, dar banii toti erau uzi. I-o pus sa sa uste pa niste lipideaua (cearceafuri, n.red), ca nu umblau oamenii pe atunci in vizita unul la altul. Dar dupa ce o inceput sa sa uste banii, cum se uita la ei, omul ala o innebunit de frica sa nu-i fure cineva”. Mai mult, in fiecare noapte, visa ca aurul venea peste el, acoperindu-l. Se lupta sa se ridice, dar abia iesea de sub val ca venea altul peste el. Cu fiecare zi mintea i se intuneca mai tare: „Pe timpul ala, era un fel de parfum cum zicem noi amu, dar ei ii zicea pomadai. Il faceau din muguri de plop fierti. Dar el, cum era nebun se ducea in veceu, se ungea si zicea ca-i cu pomadai”. Sotia a incercat sa-l vindece de nebunie, apelind la preoti si la babe, dar degeaba. Aurul ascuns era blestemat si ii luase mintile. Insa intr-una din zile s-a gandit sa-i trimita si surorii sale Irina o punga cu galbeni: „Dogaru o avut la noi in sat o sora Irina, maritata dupa unul Couti. Dogaru o trimis o sluga la sora lui cu o desaga cu bani. Banii au ajuns la Irina, ca sluga nu a umblat in desaga ca i-o spus Dogaru sa nu se uite. Ala o venit pa drum cu banii pe umar, in desaga agatata de o bota”. Blestemul popii Boros Asa a ajuns aceasta familie una dintre cele mai bogate din sat. Atat de bogate, incat se spune ca feciorul Irinei isi aprindea pipa cu zloti, in conditiile in care o pereche de boi costa 2-3 zloti. Numai ca, se spune ca odata cu banii, cei din familia Couti au atras si blestemul asupra lor. Unul dintre mostenitorii aurului a vrut sa ia de nevasta pe o ovreica, dar preotul a refuzat sa-i cunune pentru ca atunci crestinii n-aveau voie sa se casatoreasca cu neam evreiesc. Asa ca tanarul a hotarat sa-l alunge pe popa Boros din sat. In acele vremuri, tot satenii erau cei care-si alegeau popa din trei patru candidati. Pentru a avea motiv, tanarul s-a inteles cu o baba betiva sa stea in fata usii de la biserica si sa nu-l lase pe preot sa intre. Cand a vrut sa o dea la o parte pe batrana, popa a fost alungat de feciori pana la casa parohiala. Mahnit, preotul a urcat in podul casei si a citit trei zile „blestemul lui David” pe familie si pe sat dupa care a trecut Dealul si s-a stabilit in Maramuresul Istoric. Batranul Borse spune ca „De aici o plecat in Surdesti si apoi in Calinesti, unde o si avut familie. Nu se stie unde e ingropat. Am vorbit cu un stranepot de-al lui casatorit in Pomi si el mi-a spus ca l-au cautat, dar nu i-au gasit mormantul”. Satul saracise de tot, femeile plangeau in casele tot mai darapanate, iar barbatii se apucasera de furat pentru a avea bani de bautura. Furau sacii de la oamenii care treceau Somesul, gubele si chiar sireturile de la opinci. De frica hotilor calatorii au inceput sa ocoleasca satul. Dezlegarea episcopului Borse spune ca acestea erau semne ca „s-o extins blestemul pe tot satul, ca au baut banii cu toti din sat. Satul era plin de oameni risipitori, betivi, se bateau, furau, era plin de boli. Pana cam prin timpul ungurilor toti aveau paduchi lati, sifilis si tot felul de boli. Dar apoi au venit si le-au dat injectii. Prin 1930, popa care a venit aici s-a dus la episcopie sa vina sa dezlege satul de blestem. S-a dus dupa episcop la Sighet. A venit episcopul si a inceput la ora 10 din capatul satului si pana la ora 3 au tot venit oamenii in coate si-n genunchi pana la biserica. Atunci s-au citit multe evanghelii, era episcopul Rusu, dar familia care a avut de lucru cu popa tot asa o ramas. Au murit din familie multi tineri, au murit in floarea varstei, iar cei care au ramas nu-s bine. Sunt multi oameni in sat care cred si acum in blestem, ca nu le merge bine. Pe familia Couti nu stiu daca se va dezlega vreodata blestemul. Nu stiu daca de va dezlega si de pe sat, ca si acum merg foarte putini oameni la biserica. De multe ori se face slujba cu doi oameni”. Batranii spun ca preotii care au incercat sa dezlege blestemul le-au explicat ca puterea lui tine sapte generatii si n-au trecut decat patru de atunci. Batranul Borse crede ca „blestemul de popa este foarte puternic. Se poate ca din cauza lui au fost atatea nenorociri iar satul incercat de atatea greutati. De exemplu, la un moment dat, a venit aici unul din Ilba si a luat o femeie din neamul celor blestemati, dar toti pruncii i-au murit. A avut trei feciori, dar cand au fost in floarea varstei au murit. Nici acum familiei din aceasta ramura nu-i merge bine si nu numai lor, ca au fost necazuri multe pe satul asta”. Batranul ne mai povesteste ca si el a avut o viata grea, poate tot din cauza blestemului aruncat asupra satului: „Era sa mor. Am mers cu boii pe langa Somes si noroc ca am fost pe partea dreapta, ca de eram pe stanga, cand s-au intors boii dintr-o data, ma aruncau in apa si venea carul pe mine. Eu mi-am vazut moartea de multe ori, si pe front, dar m-a ferit Dumnezeu. Necazuri sunt multe pe satul asta ca oamenii nu au lucrat, si nici acum nu lucra. Eu am 3 hectare de pamant, il sap, dar cand sa ma duc pe camp sa culeg, tot imi fura. Am bagat o gramada de bani, dar vin talharii. Te si temi sa te bagi, ca te aprind. Tot ne fura, pe cand e toamna n-ai ce aduce. Am vandut si vacile, ca n-am fan. I-am prins pe doi din Ilba pe pamantul meu, coseau luterna de la mine si s-au dat cu coasa dupa mine. Nu numai de la mine, de la toti fura malaiul si celelalte”. Turnul rupt in doua Dupa ce a plecat popa Boros din sat s-a construit alta biserica. Ridicarea lacasului de cult a inceput in 1902 si a durat pana in 1908. Dar in 1908, intr-o noapte de vineri, turnul bisericii s-a urnit. Ce se intamplase? Mesterul care era din Viile Apei era chemat de gazdele din sat la baut, dar mancare nu primea. Borse povesteste ca: „Oamenii din sat erau bautori, nu-i chemau pe mesteri sa manance si i-au facut figura. De-a lungul turnului au pus piatra mai slaba si la doi ani dupa ce au terminat biserica, turnul bisericii s-a rupt in doua, de-a lungul”. Pentru ca nu aveau bani sa faca un alt turn, oamenii au mers in satele din jur sa ceara ajutorul localnicilor. Numai ca cel care adunase bani de la localnicii din Rosieri a cheltuit banii si nu i-a dat bisericii. A zis ca n-a primit nimic. Si-a cumparat o ograda, dar n-a avut noroc la averea adunata. Ghinionul s-a transmins pana la nepoti care auzind povestea au strans bani si au donat bisericii icoanele cu Calea Crucii care se afla si astazi in locasul de cult. Nici noul turn din lemn nu a rezistat mult insa: „cum a tot plouat, s-a facut un fel de zgura pe lemne. Si s-au dus copiii acolo, au fumat in turnul bisericii si s-a aprins. De vreo 10 ani, biserica are alt turn. Dar si acum biserica are o fisura. A vrut sa o faca un inginer dar nu s-a legat de ea. A fost un zidar care a vrut sa repare, si a pus o hartie unde e crapatura si a zis ca daca se rupe hartia e bai. Hartia s-a rupt si nu a vrut sa faca biserica”. Capra vanduta zilnic Dupa preotul Boros a venit in sat alt preot care, incercand sa-i vindece pe oameni de patima bauturii, a hotarat ca in sat sa nu se mai vanda alcool decat atunci cand se targuia ceva. Dar oamenii isi vindeau zilnic o capra de la unul la altul ca sa poata bea. Dupa vreo doi ani, capra a scapat din lant si a ros pomii din livada jidului care tinea carcima. Suparat, acesta i-a scos dintii. Asa a pierit capra si oamenii pareau ca renunta la bautura. Dar blestemul satului tot nu se dezlegase. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro