Satul blestemat de calugari

* Printr-o slujba improvizata in padure, satul Boiereni a fost blestemat de calugari sa fie lovit de sapte ori de foc si tot de sapte ori de ape, iar pe coama dealurilor din jurul lui sa nu mai creasca niciun stejar. * Dupa secole de nenorociri, blestemul a fost invins prin truda, rugaciune, post si un lacas de cult cu nume bland, de copil: Rohita. * Marturie a blestemului si a caintei boierenilor sta si acum o cruce de piatra pe care e inscriptionata un soi de porunca: „Roga-te si lucra”. * Urmeaza povestea fascinanta a Manastirii Rohita, un lacas de cult care a schimbat soarta unei comunitati, purtand-o de la blestem la minune. Daca treci de mormanul de indicatoare ruginite pe care se zareste cu greu „Targu Lapus”, „Boiereni” si „Rohita”, primul impuls e sa-ti faci cruce. Si nu doar datorita rastignirilor vechi care au transformat satul intr-un fel de drum al crucii, peste care aparatul de fotografiat a surprins dare de lumina care se opresc in Hristi, ci a senzatiei stranii ca ai ajuns intr-o lume ciudata, situata la limita dintre miracol si blestem. Ziua in amiaza mare, ulita prafuita a boierenilor e strajuita doar de cruci si cai. Satenii asuda la munca campului, sub soarele dogoritor si lasa sapa doar pentru a lua o gura de apa rece de la izvorul strajuit tot de o rastignire sau pentru a se ruga. Cum ii vezi muncind si inchindu-se cu ochii spre dealurile inverzite, ai impresia ca respecta un ritual vechi, o porunca capitala. Iar daca urci dealurile inverzite, spre locul in care Maramuresul se intalneste cu Bistrita si Clujul, descoperi ca asa si este. Intr-o poienita luminoasa, sta, indreptata spre sat, o cruce de piatra cu inscriptia „Roga-te si lucra”. Aici, pe vremuri, a existat o manastire cu nume bland, de copil: Rohita. Cine a intemeiat manastirea si cand anume, nu se stie. Asa cum nu se stie nici cine a slujit in altarul ei. Se spune doar ca Rohita era un „focar” de credinta, care hranea sufletele si trupurile satenilor si invata pruncii sa scrie si sa citeasca romaneste. Dar nici satenii, nici documentele nu vorbesc despre inceputul lacasului de cult, ci despre sfarsitul care le-a schimbat viata pentru secole intregi. Se spune ca, intr-o vreme de mari lipsuri pricinuite de o seceta prelungita, calugarii de la aceasta manastire au plecat prin tara dupa bucate pentru trai. Stiindu-i dusi, cativa localnici mai instariti de prin sat, dar lacomi, starniti si de autoritati, s-au pus la sfat sa talhareasca manastirea si sa aprinda locurile. Dupa ce au furat inclusiv portile imparatesti, satenii i-au dat foc. Reveniti din lume, calugarii ar fi gasit doar un morman de lemn de stejar in flacari. Intristati si inlacrimati de sacrilegiul facut, calugarii au urcat coama Alunisului si au aruncat asupra satului un blestem greu: sa fie ars si dus de ape de sapte ori, iar pe hotarul lui sa nu mai creasca niciun stejar, pana cand faradelegea nu va fi indreptata prin truda, post si rugaciune. Altii spun ca, in timp ce calugarii erau plecati in lume dupa alimente, trupele generalului Buccow au pus la cale distrugerea si incendierea bisericii. Apoi, i-ar fi indemnat pe sateni sa fure tot ce a mai ramas din biserica arsa: grinzi, usi, barne. La intoarcere, mahniti, monahii s-ar fi retras in padure, unde au tinut slujbe, blestemand satul ca de sapte ori sa fie ars de foc si tot de sapte ori, „stins” de puhoaie, iar boierenii sa nu mai vada stejar in satul lor, pana cand vor ridica alta manastire. Cert e ca, pana acum, satul a ars de trei ori si a fost „maturat” de ape in doua randuri. Batranii satului isi amintesc ca Valea Rohitei se intuneca brusc, iar pe locul fostei manastiri aparea dintr-o data o negura mare, care se pravalea peste sat, aducand cu ea puhoaie ce luau cu ele totul: case, anexe, animale, oameni. Ciudat e ca niciodata apele nu faceau prapad si in satele vecine. Napasta se oprea intotdeauna la tabla ruginita pe care sta scris „Boiereni”. Iar la al doilea incendiu, cand o dranita din acoperisul unui biserici aprinse a sarit pana in dreptul casei lui Ionu’ lui Maftei din Rohia, unde ar fi fost dusa usa vechii manastiri, oameni au stiut ca necazurile lor nu sunt intamplatoare, ci sunt semne. Semne ca blestemul calugarilor „s-a prins” de sat si de sateni, pana intr-a saptea generatie. Cu ochii la dealurile golase, pe care n-a mai crescut niciun stejar de doua secole, desi padurile din satele vechine erau pline de stejari, satenii au fugit la preot. Prin 1904, impreuna cu preotul Ilie Bud, au pus crucea pe care sta scris si azi: „Roga-te si lucra”, care inlocuia o alta cruce veche, de lemn, din „inima” manastirii de altadata. Dar au vazut ca blestemul tot nu s-a stins. Atunci, s-au jurat sa nu mai lucreze in ziua de vineri si, o data pe an, dupa Rusalii, sa iasa cu preotul pe deal, in locul fostei manastiri, si sa se roage pentru iertarea pacatului savarsit. Cum multe liturghii se desfasurau in ploaie, un credincios din Campina a donat o mica capela din tabla, de marimea unui chiosc de ziare, care a ramas si azi langa crucea de piatra. Dar nici truda si nici rugaciunea n-au fost suficiente pentru dezlegarea blestemului greu care apasa asupra satului. Sfatuiti de preotul Emil Man si preasfintitul Justinian, care era pe atunci staretul manastirii Rohia, au decis sa inceapa constructia unei noi manastiri, dar n-au renuntat nici pana in zilele noastre la postul de vineri, la interzicerea muncii la camp in aceasta zi si la rugaciune. Prin anii ‘80, infruntand regimul rosu, preotul Man a decis sa restaureze biserica din sat. Dupa resfintirea bisericii, s-a inceput constructia Manastirii Rohita. Cu un zambet cald, ieromonah Teofan Petrut, unul dintre cele sase suflete care traiesc azi la Manastirea Rohita, povesteste despre evolutia manastirii cu nume de copil, care a condamnat la nenorocire si apoi a salvat comunitatea: „Numele Rohita vine de la numele paraiasului de aici, un afluent de pe deal, iar locul e Valea Rohitei. Deci, nu este diminutivul de la Rohia. Multi cred ca-i nume de copil al Rohiei. Luat ierarhic, noi de la Rohia am venit si o vreme a fost schitul Rohiei. Chiar si in zilele noastre, oamenii din Boiereni nu lucreaza vinerea la pamant. Le este frica de ape. Este posibil ca incendiul sa se fi produs intr-o zi de vineri. Chiar si azi, oamenii vin si se roaga aici, spunand „merg la cruce”. Cred ca s-au obisnuit sa faca acest lucru din generatie in generatie. Ei au tinut in permanenta legatura cu acest loc. Este o enigma faptul ca un loc distrus si parasit de calugari nu a fost parasit de localnici. Inseamna ca ei au simtit ceva pentru acest loc. Ca, de fapt, locurile de manastire si biserici sunt alese pe locurile sfinte alese de Dumnezeu, in care s-au petrecut anumite minuni si unde lumea simte o liniste mai profunda”. Sub Deal, s-a facut initial o casa mica, cu doua camarute, lipita cu lut. Apoi, s-a adus din sat o clopotnita. In 1985, a inceput reconstructia bisericii de lemn, care ani buni n-a existat deloc in documente. In acele vremuri, constructia unor lacasuri de cult era considerata o adevarata crima. Asa ca oamenii au tinut locul ascuns, la fel ca si vechiul blestem care le-a marcat existenta. Preotul Teofan spune ca: „Nu s-au mai facut acte, pentru ca se stia ca nu se obtine nimic. Cand s-au inceput lucrarile, s-a auzit si a venit circulara de la Bucuresti, sa se distruga tot ce s-a facut pana atunci. Dar securistul din zona a fost mai de treaba si le-a zis sa continue, mai ales ca locul nu-i tranzitat, e la 5 kilometri de ultima comunitate si la granita dintre judete (ca peste deal, se afla judetele Cluj si Bistrita). Biserica s-a terminat in 1986, dar cu frica in spate”. Biserica n-a putut fi sfintita nici pana astazi, pentru ca mai trebuie finalizate niste lucrari minore. Dar i s-a dat hramul Sf. Petru si Pavel si hramul se tine de fiecare data in prima duminica de dupa sarbatoare. In 1990, manastirea a devenit schit apartinator al Manastirii Rohia. Ieromonahul Teofan spune ca: „In 1990, preasfintitul Justin a discutat cu oamenii si imediat a fost trecuta sub tutela Rohiei. Rohia a facut Casa cu Paraclis, copie dupa a lor, dar la o scara mai mica, sub conducerea preasfintitului Justin, pe atunci staret. Dansul a luat initiativa si, pana in toamna anului 1992, casa a fost acoperita. Atunci, casa era ridicata in rosu si acoperita. Sigur ca era greu sa se lucreze pe doua linii, dar aici era un impediment si faptul ca pamantul e argilos si, daca ploua, accesul era foarte greu. Se impotmoleau utilajele. In 1993, dupa Pasti, s-a vrut sa se ia initiativa sa vina aici cate un parinte calugar si un frate cate o luna, sa faca slujbele ca la Rohia, de trei ori pe zi, si sa lucreze ce apuca pe aici. Parintele staret Vasile a spus ca intr-o luna n-apuca sa se faca mare lucru si ca ar fi mai bine sa fie cineva permanent la Rohita. Dansul a luat hotararea sa mearga. Atunci, am venit 4 de la Rohia: parintele staret, eu si inca doi frati care acum sunt calugari. Din 24 mai 1993, suntem aici”. Din 1994, Rohita a devenit iar manastire: „In ’93, s-a inzestrat casa cu de toate, s-a tencuit, s-au completat camerele cu tot ce trebuie, iar sus s-a pregatit paraclisul, pentru pictura. Din 15 octombrie ’94 pana in 15 iulie 1995, s-a pictat paraclisul de sus. Pictorii sunt din zona noastra: Gheorghe si Sorin Rogojan, doi frati din Dumbravita. Fatada casei cu paraclis a fost impodobita cu un mozaic de Murano, donat de Arhimandritul Pisie Caosma, staretul Manastirii Sf. Ilie din Coroieni. Din 21 septembrie 2004, am inceput restaurarea bisericii. Asta, cu atat mai mult, cu cat cedase acoperisul, pe atunci erau doar doua randuri de dranita”. In timpul reconstructiei, s-au gasit dovezi ale vechiul pacat si ale faptului ca biserica a fost incendiata: in 1985, la 60 de cm adancime, s-a gasit lemn si pamant ars, iar in 2004, s-a gasit numai pamant ars. Batranii Boierenilor, loviti de napasta, au lasat cu „limba de moarte” urmasilor ca, daca manastirea se va reconstrui, sa doneze pamant si vite, pentru a repara pacatul facut si paguba produsa. Si, intr-adevar, dupa reconstructia bisericii, toti au donat pamantul pe care-l aveau in zona. Astfel ca Manastirea Rohita a renascut, prin truda si rugaciune, asa cum indeamna crucea de piatra. Iar Ieromonahul Teofan spune: „Convingerea oamenilor si a noastra ca s-a stins blestemul este intarita si de faptul ca avem in zona noastra deja 7 stejari”. „Puhoiul de tineri” Acum, de la Manastirea Rohita nu mai pornesc nici negure, nici puhoaie de apa. Dimpotriva, urca „puhoaie” de oameni, si mai ales tineri. Ieromonahul Teofan spune ca: „Vin multi seminaristi si studenti, mai ales la sfarsit de saptamana, ceea ce este de apreciat. Ne-am implicat si noi mult, pentru ca stim ca e foarte greu sa fii tanar si sa fii si bun credincios. Asa ca va dati seama ca, in loc de distractia pe care o pot avea la sfarsit de saptamana, ei vin aici. Plus ca lucreaza si ne ajuta. In fiecare duminica, dam masa la toata lumea care participa la slujba. Si, chiar daca zona e izolata si se spune ca-i la capat de judet, vine multa lume”. Atelierul de creatie Ieromonahul Teofan spune ca Manastirea Rohita organizeaza si evenimente culturale: „Aici, se face tabara de icoane, atelier de creatie. Vin pana la 30 de studenti, pe linie de pictura. Manifestarea intra in cadrul Simpozionului Nicolae Steinhardt si are loc intotdeauna intre 29 – 31 iulie. In ultimii 5 ani, icoanele s-au expus in Catedrala, iar apoi raman in patrimonul manastirii. Sunt icoane si pe lemn, si pe sticla, dar de regula, pe lemn”. Ioana LUCÃCEL Mircea CRIªAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro