Sase ani de detentie, orori, batjocura si umilinta in inchisorile comuniste

Nu avea decat 19 ani si 8 luni cand a fost arestat de comunisti. Marele sau pacat a fost ca a semnat o lista care sustinea eliberarea unui preot maramuresean, din Suciu de Sus. S-a ales cu 6 ani de detentie in inchisorile comuniste. A invatat pe propria piele ce inseamna batjocura si umilinta cu care comunistii au tratat elita intelectuala romaneasca postbelica. Gavril Burzo este acum duhovnicul Manastirii ortodoxe Breaza, din Suciu de Sus, fiind numit arhimandrit, cel mai inalt grad calugaresc. Gavril Burzo s-a nascut in noiembrie, 1938, la Suciu de Sus. Dupa absolvirea celor 7 clase in localitatea natala, a urmat cursurile seminarului Teologic din Cluj Napoca (1953). Inca inainte de terminarea studiilor, tanarul seminarist a avut de infruntat ororile comunismului. Povestea sa ne arata ca nu doar preotii greco-catolici au avut de suferit la mijlocul veacului trecut, dar si cei ortodocsi. „Preotul Florea Muresanu, doctor in teologie, pe cand se afla la Canal (‘51 – ‘52), a promis lui Dumnezeu ca va face o manastire in Suciu de Sus. Dupa eliberare, in 1953, el a fost numit preot in Suciu de Sus. Dupa un an, la poalele dealului Breaza, a ridicat o manastire, fara aprobarea comunistilor, care a functionat intre ‘54 – ‘58. In noaptea de 10 iunie, 1958, l-au arestat. I-au pus un sac de carti in spate si l-au silit sa urce Dealul Brezei, unde il astepta masina Securitatii. Si dus a fost pentru totdeauna. In 17 august, alaturi de bunicul meu si cativa membri ai consiliului parohial, am redactat un memoriu catre episcopul de Cluj, pentru a interveni in favoarea preotului. Memoriul a fost semnat de 480 de localnici si trimis la Cluj. Insa, la primirea delegatiei, episcopul s-a dezis de noi”. Anchetatorul Costin „In 23 septembrie, eu, bunicul si crasnicul bisericii am fost arestati. Locotenentul major Siling, din Targu Lapus, ne-a perchezitionat casa, vreo doua ore, dupa care am fost legat la ochi cu niste ochelari opaci si m-au bagat in duba Securitatii. A zis ca ma aresteaza pe 24 de ore. Insa acestea s-au transformat in 6 ani de condamnare. Am ajuns la Securitate, in Baia Mare, alaturi de bunicul meu si de crasnic. Anchetatorul a fost Costin, originar din Cufoaia (langa Targu Lapus). Acum am auzit ca e pe la Bucuresti, mare patron. Acuzatia principala a constat in aceea ca am semnat acel memoriu. Mi-a aratat o copie dupa el, unde, la pozitia 26, aparea si semnatura mea. Asta a fost sinonima cu infractiunea de tulburare a ordinii publice, vezi Doamne! Toate anchetele se desfasurau dupa acelasi scenariu. De la celula si pana la camera in care astepta Costin, eram dus cu ochelari negri. De fiecare data ma intreba acelasi lucru. Nu aveam ce nega. Era negru pe alb ca semnasem pentru preotul Muresanu. Odata mi-a zis ca se va termina si cu biserica. I-am raspuns ca asta va fi mai greu, pentru ca este scris: «pe biserica mea nici iadul nu o va birui». Mi-a aplicat o palma zdravana”. Condamnarea „La Baia Mare am stat pana la Craciun, dupa care a urmat transferul la Penitenciarul din Satu Mare. Aici, aveam o celula de 2 x 2 m, in care stateam 4 persoane. Din cand in cand, unii erau trecuti si pe la «izolare». S-a intamplat ca doi dintre colegii de celula, fiind maghiari, au cantat ceva in ungureste. Sergentul a auzit si a zis: «Popa mic!, tu ai cantat!». Nu fusesem eu, dar nu avea nicio importanta. «Izolarea» era o camera foarte ingusta, intunecoasa, lipsita de orice mobilier. Seara primeai o patura, iar dimineata, la ora 5 trebuia sa o dai inapoi. Timp de doua zile nu am primit decat apa. In a treia zi, am primit ratia obisnuita: terci oribil, tarate cu marmelada si o zeama lunga cu cateva boabe de fasole. Aici, in 8 aprilie, 1959, Tribunalul Militar Bucuresti, deplasat la Satu Mare, ne-a condamnat pe toti trei. Eu am primit 6 ani inchisoare, iar ceilalti doi, cate 4. Atunci l-am vazut pentru ultima data pe preotul Florea Muresanu. El a fost dus ulterior la Inchisoarea Aiud, unde, dupa trei ani, a decedat (fusese condamnat la 25 ani inchisoare)”. Crima sefului inchisorii „In ianuarie, am fost dusi pentru cateva luni, la Gherla. Stateam 45 de detinuti intr-o singura camera. O adevarata universitate. I-am avut alaturi pe mai multi oameni importanti ai vremii. Chiriac, profesor de teologie din Bucuresti, Cordos, directorul Bibliotecii din Iasi, poetul Sergiu Mandinescu (era foarte slabit). Ascultam prelegeri, puteam invata o limba straina, acumulam informatii din diferite domenii. In martie, ne-au despartit. Nu ne tineau decat cateva luni, sa nu se creeze intre noi relatii de prietenie. Atunci s-a intamplat ceva tragic. Au venit Goiciu, seful inchisorii, si politrucul politic Istrate. Ne-au aliniat pe toti, in pielea goala si l-au obligat pe un preot armean ortodox ce se afla printre noi sa ne dea «cuminecatura» din hardaul cu excremente. El a refuzat, spunand ca de el isi pot bate joc, dar de Hristos, nu. Goiciu, ajutat de Istrate, a luat o coada de matura, i-a bagat-o in gura si l-a strapuns pana la ceafa, dupa care l-a calcat in picioare, omorandu-l. Cativa dintre noi au albit...” De la lipitori, la Manastirea Breaza „In aprilie, 1960, am fost dus in Delta, la munca fortata (la Luciu – Giurgeni, in colonia Gradina, nu departe de Macin, in Dobrogea). Aici, mancarea era mizerabila, in conditiile in care trebuia sa muncim din greu. In fiecare zi, trebuia sa sapam o groapa de 2 m cubi, iar pamantul sa il transportam la Dunare, pentru indiguire. Multa vreme am lucrat la plivit de orez. Stateam toata ziua cu picioarele in apa. Era plin de lipitori. Le luam cand de pe o pulpa, cand de pe alta. Cand ne mai indreptam de sale, sergentul striga: «Apleaca-te, banditule!». Cine era banditul? Avocatul Popescu, preotul Marinescu, preotul Spulber. Aici am stat in jur de patru ani, dupa care am ajuns la Jilava. Nu existau paturi, iar pe pereti curgea intruna apa. Dormeam pe niste rogojini, inghesuiti ca sardelele. Conditiile erau mizerabile: mancarea oribila, aer foarte greu etc. Dupa trei luni, am fost dus din nou la Gherla, unde nu am stat decat o luna si jumatate. Ultimele trei luni de inchisoare nu le-am mai facut, pentru ca a venit decretul de eliberare al lui Gheorghiu Dej, din 1964. Deodata cu mine s-a eliberat si poetul crestin Traian Dorz”. Dupa revenirea acasa, tanarul seminarist de atunci si-a definitivat studiile, obtinand diploma in teologie, la Sibiu. A fost preot in Darja, Recea Cristur (ambele in judetul Cluj) si Suciu de Sus (9 ani). Din 1998 a fost numit arhimandrit la Manastirea Breaza, Suciu de Sus. Este ctitorul acestei manastiri, pe care a reconstruit-o dupa 1990, dupa ce lucrarea preotului Florea Muresanu fusese incendiata de comunisti. Printul Ghica „In Colonie am fost si cu printul Ghica. Era pe la 60 de ani. Duminica, atunci cand nu ne duceau la munca, faceam un fel de pasta, din praful de pe baraca si sapunul ordinar pe care il primeam, si il aplicam pe gamela de mancare. Cu el invatam cuvinte frantuzesti. Cand il plictiseam pe printul Ghica, mergeam la profesorul Musceleanu.” „Intr-un an, de Pasti (au fost ani cand n-am stiut cand erau Pastile), un inginer, care era de planton, a patit-o rau. A venit comandantul, iar el trebuia sa raporteze. Era noaptea Invierii. «Domnule comandant, in timpul serviciului meu a inviat Hristos!» L-au dus la izolare, in timp ce ceilalti detinuti cantau: Hristos a inviat din morti...” Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro