Sărbătoarea maramureşeană de la Academia Română. Centenarul Vida Gheza

Zilele trecute, Aula Academiei Române a fost un spaţiu în care Maramureşul a fost acasă. Minţile luminate ale românilor, academicienii, l-au sărbătorit pe artistul maramureşean Vida Gheza. A fost o sărbătoare a spiritului, a fost o sărbătoare a nordului, un ţinut uitat de cei care ne conduc, deşi el a dat în permanenţă valori materiale şi mai ales umane. Dar Academia Română este o instituţie ce se situează deasupra unor astfel de dezbateri lumeşti, ale politicienilor.

Centenarul Vida Gheza a început în februarie, în Baia Mare, urmând ca pe parcursul întregului an să aibă loc manifestări dedicate Centenarului Gheza.

Acum a fost organizată la Academia Română o manifestare de înaltă ţinută ştiinţifică, culturală. Simpozionul Naţional Gheza Vida – 100 de ani de la naştere, la care au participat academicieni, oameni de cultură, critici şi istorici de artă, artişti. De asemenea, a avut loc vernisajul Expoziţiei CENTENAR VIDA la Sala de expoziţii „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române, unde s-a lansat albumul GHEZA VIDA, editat de Editura Academiei Române în colaborare cu Editura Mega din Cluj-Napoca, volumul Vida Gheza – 100. Documentar biobliografic aniversar şi Revista Familia Română, număr dedicat Centenarului Vida, editate de Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu din Baia Mare.

Manifestările ştiinţifice şi culturale, dedicate marelui sculptor GHEZA VIDA au fost sprijinite de Primăria Municipiului Baia Mare, şi a avut ca parteneri Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul Ţării Crişurilor-Oradea, precum şi alte instituţii.

Cuvântul de deschidere a fost al preşedintelui Academiei Române, academicianul Ionel Haiduc, urmat de vicepreşedintele Academiei, academicianul Ionel Valentin Vlad, de academicianul Răzvan Theodorescu şi ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional, Daniel Barbu.

Sufletul acestor manifestări a fost şi este academicianul Marius Porumb, alături de care s-a aflat familia artistului maramureşean.

“Sărbătoarea Centenarului Vida Gheza este un prilej de a omagia memoria unui mare artist de talie europeană, personalitate de marcă a artei româneşti, ce aparţine galeriei celor mai importanţi făuritori de frumos din România, fiu al Maramureşului şi al artelor din Baia Mare”, a spus academicianul Marius Porumb.

Din Maramureş a participat o delegaţie cu greutate, la evenimentele organizate în Bucureşti: Primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheş, dr.Tiberiu Alexa, directorul Muzeului Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, profesor universitar dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”.

Academicianul BIBLIOTECILOR PUBLICE

Teodor Ardelean a vorbit despre Vida Gheza, numindul sufletul neamului românesc.

„Există o poveste a lui Geo Bogza, frumoasă ca un poem mirabil. Despre Dumnezeu şi Sf. Petru şi despre o găzduire într-o casă de ţărani români. În semn de mulţumire pentru primire, Sf. Petru îi cere Stăpânului Lumii „să facă ceva”, cât de cât, să facă într-aşa fel „ca oamenii aceia să-şi vadă într-o zi sufletul”. Şi într-adevăr, peste câţiva ani, din neamul acela de oameni, în satul acela... s-a născut Mihai Eminescu.

În această cheie l-am decriptat unii dintre noi şi pe Marele Artist GHEZA VIDA. Ca pe o ocazie minunată ca Neamul Românesc din Maramureş   să-şi vadă Sufletul.

Nu e o simplă aducere din condei a lucrurilor. Mai ales pentru cei care au avut prilejul şi privilegiul de a fi contemporani cu Vida. Întors mereu la vatra sa, care-l chema permanent ca o gravitaţie topografică, Gheza Vida a devenit încă din deceniul cinci al secolului trecut o personalitate atât de lucidă în filosofia sa artistică, încât ascensiunea sa pasională şi profesională n-a mai întâmpinat nici o rezistenţă majoră, în ciuda unor vremi marcate de un ideologism decrepit.

Sigur că unii justifică „succesele” manierei sale artistice prin „aderarea” sa la o anumită ideologie, prin implicarea sa politică, prin prietenia cu unii dintre „liderii roşii” ai Europei şi ai Lumii. E o explicaţie valabilă şi astăzi, dar numai la suprafaţa lucidă a lucrurilor în evoluţia lor. În profunzime privind, dimpotrivă, putem decela că tocmai datorită „implicărilor” anterioare Maestrul Vida simte că felul său de a se exprima artistic are mult mai multe şanse de reuşită prin surprinderea elementelor antropologice perene.

Într-un Maramureş genial în Sinele Său, în primul rând prin Arta lemnului, în care meşterii au durat de sute de ani din lemnul codrilor biserici „falnice”, porţi „magice”, case autentice şi toate cele ale unui univers specific de viaţă, Gheza Vida, mergând pe linia unui tradiţionalism autoprogramat, risca ori să nu fie remarcat, ori să nu fie acceptat de o parte sau de alta. Depăşind însă, tot genial, atât „manierismul popular”, cât şi „elitismul ideologic” cu ale sale tendinţe fals-culturale, Gheza Vida deschide minunat şi magic „fereastra viziunii” şi, prin aceasta, poarta de intrare spre eternitate. Sculpturile sale aveau în acelaşi timp şi simplitatea brâncuşiană a eliminării conştiente a detaliilor neesenţiale, cât şi demnitatea de a putea fi privite ca „reprezentând” opera de expresie majoră a „profilului antropologic” local, fie acesta „om al muncii”, fie „stil de viaţă”, fie „lider istoric”.

E foarte clar că a fost la mijloc atât o explozie de talent, cât şi o formulă magică de a rezista cultural în vremuri prea-ne-culturale. Iar timpul, ce putea curge atât foarte favorabil, cât şi în alte feluri, i-a fost prielnic. Prielnic pe dimensiunea contemporană, operele sale fiind urgent acceptate ca „model” şi „puse în operă” de practică monumentală „oficială”, dar prielnic şi pe dimensiunea axiologică majoră, în care artistul nu-şi mai poate „ajuta” lucrările nici prin „explicaţii”, nici prin „susţineri”. E dimensiunea „cernerii şi discernerii”, a analizei de esenţă, examen la care Gheza Vida a ieşit la fel de „biruitor”. Când cronicarii scriau „biruit-au gândul” ne e clar că la mijloc a fost loc de dispută în idei. Când azi Gheza Vida, în cele mai exigente analize critice, este poziţionat nu doar ca „sculptor major al secolului XX”, dar şi ca un „vrednic urmaş” al Marelui Brâncuşi, cel ce a intrat atât de timpuriu şi atât de rapid în „universalitate”, e semn de trecere peste bariere, e semn de „virtute artistică”, e semn de „trăinicie” a întregii sale opere.

Că a fost o „personalitate accentuată” a timpului său n-a încercat nimeni să tăgăduiască. Că a servit exemplar prin talentul său nativ esenţial cultura română din Maramureş, n-a încercat nimeni să conteste. Dar „miracolul” acestei uriaşe reuşite, în care „broderia vieţii” şi „filosofia esenţelor” s-au îmbinat maiestuos şi magic nu poate sta decât în această decriptare, pe care am împrumutat-o de la Geo Bogza privitor spre Eminescu.

Prin Gheza Vida, „artist al locului”, devenit printr-o operă nepieritoare, „artist al esenţelor”, Neamul Românesc din Maramureş întâi şi apoi întreaga seminţie românească şi-a văzut Sufletul. Suflet aşezat cu multă cumpănire în „Sfatul Bătrânilor”, în Monumentul de la Carei, în „Pintea Viteazul”, în Monumentul de de la Carei, în „Pintea Viteazul”, în „Balada lui Pintea”, în „Dans din Oaş”...

E o formă de decriptare simplă a unui destin „fericit” într-un moment în care, la 100 de ani, lucrează nu doar „opera”, cu toate „ecourile” sale, ci şi viaţa artistului Gheza Vida, artist al Maramureşului şi Artist al Neamului, artist al Băii Mari şi artist al Omenirii.

Fie ca acest scurt eseu să rămână pe răboj ca o „încercare” de Binecuvântare. Şi o „interpretare” cu tot balsamul ce-l poate pune în lucrare un mare admirator al unui mare Artist al Sufletului-Românesc-în-Mare-Lucrarea-Lui”.

„Centenarul s-a născut din dorinţa de a ne manifesta public recunoştinţa, admiraţia şi aprecierea pentru viaţa, creaţia şi moştenirea lăsată de artistul băimărean. Vida Gheza, ale cărui lucrări stau şi astăzi mărturie a măreţiei şi a unicităţi creaţiilor sale, a fost, este şi va rămâne un real simbol al municipiului Baia Mare. Maestrul a ajuns la acest rang pentru că a ştiut să îmbine arta cu implicarea socială. A fost un luptător pentru estetic, dar şi un luptător pentru drepturile celor mulţi. Datoria noastră este să îi păstrăm vie memoria, activitatea şi creaţia şi pentru generaţiile care vin. Pentru că Vida Gheza este fiu şi simbol al municipiului Baia Mare, al Maramureşului”.

Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare