Sarbatoarea Luminii

In preajma marilor sarbatori religioase si, mai ales, de Paste, Maramuresul devine un taram de poveste. Maramuresenii au amestecat riturile crestine cu obiceiuri precrestine, Impletindu-le In traditii vechi si inedite. Datul pe hutut, Invartitul Bisericii, fuga cu pasca, Impuscatul, aruncatul cu pietre sunt doar cateva dintre obiceiurile pascale din Maramures. In fundal, se aude Incet si sacadat „Cantecul mieilor”: „Nu va e mila sa ucideti miei?/ N-aveti atatea bunuri de mancare?/ V-ati si facut caciuli stralucitoare/ Din bietul petic jupuit al pielii. (...) Nu plangeti decat pentru niste rude/ Care se sting, Incolo, n-aveti mila/ Umili sunteti cand starea vi-i utila/ Si iata cerul nu va mai aude”. Ascultandu-l, Intelegi mai usor de ce borsenii, stapanii „Tarii mieilor”, nu taie miei de Paste, asa cum, de Craciun, nu taie brazi. In schimb, de Paste, orice crestin are datoria de a se Innoi, sufleteste si trupeste deopotriva. Scriitorul Nicoara Mihali, care a realizat mai multe documentare despre obiceiurile si povestile tesute In jurul Pastelui, povesteste ca: „Pentru maramureseni, sarbatoarea de Pasti Inseamna, In primul rand, Innoire. In satele din Maramures, nu exista nici astazi, cum nu a existat nici In trecut, un om, cat o fi el de sarac, sa nu-si ia o haina noua de Pasti. Referitor la acest lucru, m-as Intoarce In copilaria mea si v-as spune ca, undeva pe la 12 ani, mi s-a cumparat o basca alba. Toate bastile erau negre, luate de la pionieri. Iar pentru ca am primit o basca alba, am alergat de la mine de acasa si pana In Gura Repezii, vreo 3 km, sa ma vada oamenii ca am ceva nou de Pasti. Este o satisfactie nemaipomenita a copilului sa aiba ceva nou de Pasti”. Apoi, Imbracati In haine noi, copiii umbla din casa-n casa pentru a vesti Invierea Domnului. Spun din prag „Hristos a Inviat”, iar gospodarul le raspunde „Adevarat a Inviat” si le da un ou rosu. Riturile dedicate Sarbatorii Invierii Incep din Saptamana Patimilor, considerata perioada de grea ispite, In care „lucra Dracul”. Mihali spune: „Se zice ca In aceasta saptamana «dracu’ face zapacenie». Dar nu numai In saptamana Patimilor, ci chiar de cand Incepe Postul. Mama ne atentiona In permanenta sa avem grija, ca «dracu este foarte aproape». In perioada postului, se spune ca «lucra dracul», iar spiritele sunt foarte Incordate. Dar asta si pentru ca oamenii de la munte, fiind obisnuiti sa manance gras si cu bautura..., In preajma postului avand interdictie la acestea, le crestea nervozitatea. In timpul copilariei mele, In Joia Mare, se aprindea un foc urias. Oamenii aduceau pe «Prund la Bota» fel de fel de lucruri sa le arda, inclusiv haine. Era un foc purificator, un fel de jertfa, Inchinata pedepsirii serpilor. Se zicea ca cine nu participa la focul acela si In hainele lui nu intra putin fum din focul acela va fi muscat de vipere. Eram obligati si Infricati sa trecem pe la focul acela”. In credinta populara, cei care nu participau la aceste ritualuri de purificare erau pedepsiti. Borsenii vorbesc Inca de un localnic care avea vreo 300 de oi, In zona lacului Stiol. Oamenii spun ca, din cauza ca n-a participat la acel foc, un fulger i-a ucis vreo 80 de animale In vara care a urmat. Pentru alungarea spiritelor rele si ispitei, In Cavnic se fac focuri pe dealuri si se „Impusca” cu tevi cu carbit. Tinerii se aduna In jurul focului, „Inarmati” cu tevi astupate la un capat. Pun carbit si apa si dau foc printr-o gaura realizata In apropiere de capatul Infundat al tevii. Focul si Impuscaturile pe de o parte apara comunitatea de spiritele rele, dar simbolizeaza si focul la care a stat Isus In Gradina Ghetimani. Exista Insa si teoria ca numai asa va fi sparta piatra de pe mormantul lui Iisus si ca drumul lui spre ceruri va fi deschis In noaptea de Inviere. In Maramures, semnificatia religioasa a sarbatorii Invierii se Impleteste cu semnificatia primelor luni de primavara, considerate dupa vechiul calendar roman Inceputul anului. De aceea, In preajma Pastelui, se organizeaza mai multe jocuri care simbolizeaza prietenia, fertilitatea, bucuria. Mihali spune ca, pe vremuri, In Borsa se practica „Fuga” - un fel de oina arhaica „In care mingea este lovita cu o bata, doi indivizi alearga si alti doi stau de panda ca sa-i loveasca cu mingea. Dar Intreaga suflare participa la acest joc. In Borsa se desfasura pe un teren al lui Strifunda (fost primar de Borsa, n.red.)”. Obiceiurile de acest fel erau un fel de jocuri de initiere care simbolizau curajul, abilitatea si chiar virilitatea. Cel mai spectaculos e jocul pe hutut. Mihali spune ca cei care aveau curajul sa urce pe hutut treceau In acel an In randul feciorilor: „se aduc doi molizi din padure, lungi de 12 – 14 metri. Acum, se aduc cu tractoarele, dar pe vremuri acesti molizi se aduceau pe brate. Se puneau bote sub molid si cei care erau capabili Il aduceau ca pe mort. Erau vreo 16 oameni care aduceau molidul pe o distanta de 5 – 6 km. Hututul era facut ori la o rascruce de drumuri ori pe un varf de deal. Molizii erau fixati In pamant si ridicati vertical, spre cer. Se pune un vartej (un element de legatura In partea de sus si de vartejul respectiv se leaga un lant). Parii de sustinere ai hututului se numesc toaite. Leganarea se face pana cand se iese dintre toaitele respective si abia atunci se considera ca persoanele respective stiu cu adevarat sa se dea pe leagan. Si se spune ca, In clipa In care au iesit dintre toaite, s-a iesit din iarna si intram In primavara”. Acest hutut se construia In Saptamana Patimilor, iar batranii spun ca, prin acel lemn, crestinii Isi bat joc de Iuda, care si-a pus capat zilelelor spanzurat de un lemn. Mihali a aflat aceasta explicatie de la Vasile a Lupului Gajii: „Ei Il umilesc prin acest lemn pe Iuda, care l-a tradat pe Isus. Plus ca cei doi molizi, legati In partea de sus, arata ca o spanzuratoare. Lemnele sunt pregatite din Joia Mare, dar leaganul este ridicat Vineri, cand Iisus este deja In mormant. Hututul era legat cu un lacat si numai duminica dupa slujba era dezlegat”. Jocul simbolizeaza Insa si fertilitatea. Intotdeauna, pe leagan se urca un fecior si o fata. Si, Incercand sa iasa dintre toaie, ambii fac miscari care imita actul sexual. Mihali spune ca: „Practic, jocul acesta s-a nascut si ca o lectie de educatie sexuala, cata vreme femeile si preotul satului nu puteau sa discute asemenea lucruri. De asta, este un obicei pagan al fertilitatii”. Astfel de rituri pagane se mai practica Inca In cateva sate din Cluj, unde, pentru a avea noroc In an si roade bogate, In Saptamana Patimilor tinerii fac dragoste pe pamant. Hututul din Borsa crea si un fel de selectie In randul feciorilor. Cei care nu erau pregatiti pentru o astfel de proba de curaj sfarseau tragic. Tot In Saptamana Patimilor, saracii faceau un linghispir pentru copii, pe care Il Invarteau cu un lant. Iar copiii care mergeau la linghispir Ii plateau celui care-i Invartea cu... un ou rosu. Tot In Borsa se practica un obicei simbolic: aruncatul cu pietre In casele evreilor. Mihali spune ca: „Evreii ieseau din case si priveau de pe margini fara sa se supere. Era un obicei din Joia Mare, care simboliza ca oamenii Ii pedepseau pe evrei ca l-au judecat si l-au ucis pe Isus. Obiceiul era formal, nu din ura”. Din acea perioada s-a pastrat si o prajitura specifica de Paste - „chigala”, din taitei, dulceata de afine si mac. In Saptamana Mare, se spune ca fortele magice sunt mai puternice. De aceea, fetele care voiau sa se marite tineau post negru. Mihali crede ca postul avea efect In multe cazuri: „O verisoara de-a mea s-a casatorit pe la vreo 36 de ani. Toata lumea zicea ca nu se va marita niciodata. Cunosc mai multe cazuri, dar acum vorbesc de verisoara mea. Toata saptamana nu manca nimic, bea doar apa si din cand In cand, cate o lingurita de zahar. Intotdeauna la slujba de Inviere era buluc In biserica pentru ca nu apuca sa ajunga In fata preotului. Sau daca ajungea, nu apuca sa ia cuminicatura, pentru ca lesina. Explicatia era ca le erau legate casatoriile, cu blozgoane (farmece). Luau pana la urma cuminicatura si dupa asemenea posturi reuseau sa se marite”. In Dragomiresti, In noaptea de Inviere, fetele nemaritate duc lumanari preotilor. Se spune ca, daca preotul aprinde lumanarea lor In biserica, se vor marita In anul respectiv. Feciorii tomnatici si „fetele batrane” practicau si „fuga cu Pasca de la Biserica”. Se spunea ca, acei care ajungeau primii acasa se vor casatori In anul respectiv. Mihali n-a crezut In acest obicei pana cand s-a Insurat Dumitru Rustii, „un fecior frumusel, dar surdo-mut. A fugit sase ani cu pasca, dar a reusit sa ajunga printre primii si s-a casatorit”. In Tara Oasului, fuga cu pasca e legata de invaziile tatarilor. Tot acolo se practica un obicei cu semnificatii istorice, „Invartitul Bisericii”. In satul Racsa, In cele trei Zile de Paste, toata suflarea se aduna In jurul bisericii. Batranii, barbatii si femeile stau pe margine, iar tineri Imbracati In costume populare se rotesc cate doi In jurul bisericii. Dupa trei ture, fata face un pas In fata si Isi schimba partenerul. Istoria obiceiului se leaga de invazia tatarilor din 1717. Se spune ca invadatorii au ars casele din Racsa, iar oamenii s-au refugiat In biserica. Numai ca, tatarii aveau obiceiul de a incendia bisericile. Pentru a evita un masacru, batranii satului au decis sa scoata toti copiii afara, Imbracati In camasute albe, lungi, care sa formeze un lant viu In jurul bisericii. Vazandu-i cat sunt de frumosi si inocenti, capatenia tatarilor a decis sa crute biserica si localnicii. In dimineata Zilei de Paste, maramuresenii obisnuiesc sa se spele dintr-un lighean In care au pus un ou rosu, o urzica si un banut. Sa fie sanatosi si rosii In obraji, asprii ca urzica si sa aiba bani. Apoi se aduna din nou In jurul mesei si gusta din pasca, oua, miel sau ...cocos umplut. Mihali spune ca In Borsa nu se mananca miel de Paste. Asa cum, de Craciun, nu se taie brazi. Ca sa Intelegi de ce, trebuie sa asculti „Cantecul mieilor”: „Nu va e mila sa ucideti miei?/ N-aveti atatea bunuri de mancare?/ V-ati si facut caciuli stralucitoare/Din bietul petic jupuit al pielii. (...)Nu plangeti decat pentru niste rude/Care se sting, Incolo, n-aveti mila/Umili sunteti cand starea vi-i utila/Si iata cerul nu va mai aude”. Femeile bat toaca! In Racsa, In Saptamana Patimilor barbatii n-au voie sa bata toaca. In restul anului, femeile sunt cele care au aceasta interdictie. Nicoara Mihali spune ca inversiunea se explica prin faptul ca: „Veronica (cea care a sters fata lui Isus) si Maica Sfanta care l-a urmarit Indeaproape pana pe Golgota, le-au dat dreptul femeilor sa aiba si ele un rost pe langa biserica”. Inversiunea se practica si la stropit. In Ocna Sugatag, femeile merg la udat a treia zi de Paste, iar barbatii a doua zi. Amurgul Zeilor In documentarul sau „Amurgul Zeilor”, Mihali prezinta o Intamplare tragica petrecuta In Saptamana Patimilor, In 1943. „In Saptamana Patimilor evreii erau acasa, nu se duceau In calatorii si nu faceu afaceri („ghesefturi”). Primarul i-a scos noaptea din case, In 1943, i-a dus 25 km la granita dintre Maramures si Bucovina. In luna martie, Inca mai era zapada, i-a dezbracat si graniceii unguri i-au Impuscat. Umanitatea din ei i-a facut pe borseni sa puna niste cruci, In locul numit Ciunjii Balasanii. Interesant este ca toata padurea aceea nu s-a mai refacut nici dupa 50 – 60 de ani. Este si acum uscata. Oamenii i-au Ingropat. Desi cineva mi-a spus ca toata vara a mirosit Ingrozitor acolo. Unul dintre martorii oculari, care avea pe atunci 16 ani si era la oi, mi-a spus ca duceau cainii cate-o mana sau cate-un picior de om. Am reconstituit povestea In filmul Amurgul Zeilor. Oamenii din Borsa au facut o legatura Intre Intamplarea din Saptamana Patimilor si faptul ca au fost pedepsiti evreii. Dar de atunci, In casele batranesti se aprinde cate o lumanare In amintirea lor”. Blestemul Soarecilor albi Cel care aduce pasca de la biserica trebuie sa stranga In jurul mesei Intreaga familie. Nimeni nu are voie sa guste din bucatele de Paste pana nu ia din pasca si spune de trei ori „Hristos a Inviat”. Mihali spune ca: „Trebuia sa avem mare grija de pasca, sa nu cada pe jos nicio firimitura. Asta pentru ca mananca soarecii si se fac albi. Iar soarecii albi sunt foarte periculosi pentru casa. La noi acasa s-a vazut o data un soarece alb. A venit bunica si a zis: voi sunteti blastamati, creanga voastra de copii, ati varsat pe jos pasca sfintita. Cica mare nenorocire se abate la casa daca este vazut un soarece alb. Si se mai spune ca numai soarecii care mananca din pasca devin lilieci”. Mircea CRISAN Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro