Saracie si proteste in Mozambic

* Reporterul GAZETEI, Adriana Szabo, a ajuns in Mozambic, unde lucreaza la proiecte internationale. Asa cum a promis, Adriana ne-a trimis materiale din Maputo, capitala Mozambicului. Le vom publica. Va prezentam in acest numar un material cald. La 1 septembrie au avut loc ample miscari de protest in capitala mozambicana. Cititi cum se vad acestea dintr-un birou al voluntarilor internationali. E miercuri. Prima zi de septembrie. O noua zi de scumpiri in Mozambic. Ieri am auzit ca va fi greva. Azi ma trezesc in sunetul sirenelor de politie. Aerul e greu de fum negru de la cauciucurile in flacari ce blocheaza drumurile peste tot prin oras. Ma duc spre birouri uitandu-ma la varful papucilor ce se afunda in nisip. Pe sosea palcuri de barbati se misca inspre centru. Nervosi. Vanzatoarele de mandarine si biscuiti nu sunt sub obisnuita umbreluta galbena. Am uitat sa iau camera foto., vreau sa ma intorc, dar un coleg ma striga si imi spune sa nu ma plimb prea mult azi. Trec de poarta si ajung la birou. Ne-am injumatatit. Cei ce locuiesc in oras au sunat ca nu pot iesi din casa. Pe strazile capitalei se arunca gaz lacrimogen. E 8:32. Ma suna sefa sa intrebe daca stiu sa dau primul ajutor, o copila a colegiului de langa noi a lesinat. Pare intoxicata de la fumul si probabil gazul inhalat in drum spre scoala. E prima data pe ziua de azi cand ma simt inutila. 1-0 pentru ei. Deschid calculatorul, intru pe site-ul unui ziar national. Pe prima pagina aflu ca purtatorul de cuvant al Politiei a declarat presei ca protestele sunt ilegale. Politia va trata orice actiune de acest gen ca un atentat impotriva ordinii publice. Nimeni nu a inaintat cereri pentru permisiunea de a face demonstratii. Tot din presa aflu ca protestantii au fost cooptati prin mail si telefon mobil, iar politistii incearca sa dea de urma celor ce au incitat populatia la revolta... Si nu se refera la cei ce au in maini saracia si bunastarea a aproape 20.000.000 locuitori. Ca niciodata in ultimele trei saptamani, soarele arde, e incredibil de cald. Mirosul de cauciuc incendiat se simte peste tot. O colega apare la birou. Ingrijorata. A trebuit sa isi lase masina departe pentru ca drumurile erau blocate. Se intreaba daca asigurarea va acoperi potentialele daune. E 12:21. Doi copii au murit in Maputo. Ieseau de la scoala. Lumea se contrazice... intoxicati, impuscati, oricum victime colaterale. Daca, cat si cand se va vorbi despre cine au fost si de ce au trebuit sa moara, nu stiu. Sau poate o sa auzim ca i-a omorat saracia. 2-0. Mergem la pranz, in sala de mese e forfota. „Protestele astea or fi cu adevarat urmarea cresterii preturilor la paine, apa, electricitate, benzina... Sau e un val ce vine de la cei un milion de oameni ce au protestat in Africa de Sud in ultima luna pentru salarii mai mari? Am auzit ca au murit doi copii! Eu stiu ca sunt 4!” E 18:30. Suntem in siguranta. Am fost feriti toata ziua... Ne putem duce spre casa, in grup, ca sa nu riscam nimic totusi. Deschid calculatorul si pornesc un film cu printese si broaste fermecate. O ora si jumatate de poveste unde cei nevinovati sufera, dar valorile lor triumfa si sfarsesc prin a fi fericiti. O ora si jumatate unde adevaratii vinovati primesc ce merita. O ora si jumatate de utopii, unde copiii nu mor din cauza neglijentei, foamei, saraciei si mizeriei. Filmul se termina. Stau si ma uit tampa la pozele de pe perete. Imi inec amaraciunea in gandul fericit ca fiul meu e departe de toate astea, protejat de sotul meu, care nu trebuie sa se intrebe cata paine vor manca de azi incepand. Pentru mame de aici gandul asta e un lux, la fel cum normalul copiilor nostri e un lux pe care copiii lor nu si-l pot permite. Sting lumina ca de azi e mai scumpa. Lupta nu a fost in mod direct a noastra, dar am fost invinsi. Pentru ca am fost total inutili. 3-0 Adriana SZABO