Săptămâna Patimilor în pictura lui Mihály Munkácsy

Am fost fascinat și uimit totodată de realizările de pictură cu dimensiuni mo­numentale ale artistului maghiar Mihály Munkácsy, încă din anii studenției. Desigur, este cu totul altceva decât icoanele sau registrele în frescă ale bisericilor (să iau doar din Nordul Moldovei ca exemplu), cele trei picturi ce se găsesc expuse la Muzeul Déri din Debrecen, constituie în sine substanța semnificantă a dramei și suferinței celui care S-a sacrificat în numele omenirii!

Sunt necesare câteva repere biografice din viața pictorului Mihály Munkácsy. S-a născut în anul 1844 la Muncaci (Ucraina). Succesiunea evenimentelor istorice au determinat o serie de peregrinări ale familiei artistului la Miskolc, Bekescaba, Arad, Gyula, Budapesta. Se formează la Școala pictorului german Fischer, înscriindu-se la cursurile Academiei de Artă din München. În anul 1867 obține o bursă de studii la Paris, fiind marcat de realizările realismului picturii lui Gustave Courbet. Întrerupe, în 1868, cursurile Academiei din München înscriindu-se la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf, fiind impresionat și influențat de pictura de peisaj a pictorului german Leibl. În anul 1868 câștigă Medalia de Aur și Marele Premiu al Expoziției Mondiale de la Paris, cu o impresionantă și monu­mentală compoziție istorică, anul 1881 constituie un punct de referință al creației sale, întrucât realizează pictura „Hristos în fața lui Pilat” (417x636 cm) urmată de o a doua compoziție, „Golgotha” – 1883 (460x712 cm), iar în anul 1896 realizează lucrarea „Ecce Homo” (403x603 cm).
Muzeul Déri din Debrecen alocă un spațiu special expunerii acestor lucrări într-un cadru care te invită la meditație și tăcere. „Pelerinajele” unui număr mare de vizitatori impune de la sine reguli stricte și orar pentru a putea fi în mijlocul acestor creații. Este de-a dreptul uimitoare expresivitatea portretelor, trăirea interioară, cât și compozițiile elaborate ce pun în valoare dramatismul momentelor crucificării. Numeroase studii de portret de atitudini și gesturi au constituit pentru pictor adevărate realizări de performanță artistică a vremii. Este cunoscut faptul căci compoziţiile erau elaborate cu figu­ranți, ca la teatru, cu lumini dirijate și recuzita necesară (veşminte, drapaje, surse de lumină) erau imortalizate în fotografie, constituind ulterioare etape de transpunere a picturii. Criticii și istoricii de artă au remarcat influențele picturii olandeze în utilizarea glasiuri, a nuanțelor de ocru, sienna, umbra arsă, din pictura lui Rubens, dar totodată și din dramatismul picturii rusești de la Ilia Repin.
M-am oprit să vorbesc despre „Trilo­gia” picturii lui Munkácsy, pentru că mai mult ca niciodată mi se pare că întruchiparea dramei existențiale, prin pilda Mântuitorului, nu este mai grăitoare ca acum!
În atelierul de la Paris al pictorului Munkácsy a poposit și pictorul român Theodor Aman, care a avut revelația noutăților realizărilor profesionale ale pictorului maghiar fiind influențat de către acesta, într-o serie de compoziții, realizate în aceeași perioadă. Să subli­niem de asemenea numeroase compo­ziții cu scene de gen, peisaje animate de personaje, compoziții cu flori și por­tre­te de excepție, ca în cazul realizării portretului compozitorului Franz Liszt.

Realizările profesionale de excepție ale pictorului Munkácsy pun în valoare mesajul biblic într-un mod aparte, în care sensibilitatea umană spiritua­lizează și înalță trăirile fiecăruia dintre noi, la mesajul transmis nouă de către Învierea Domnului!