Sapanta, locul de intalnire al Irlandei cu Romania

Peter Hurlay, initiatorul Festivalului Intercultural de la Sapanta * Peter Hurley, un irlandez care s-a indragostit de Romania si de Maramures in mod special, este initiatorul unui Festival intercultural la Sapanta. O lectie despre cum ar trebui exploatate, in sensul bun al cuvantului, traditiile populare, obiceiurile si tot tinutul fabulos al Maramuresului. Poate acolo unde nu au reusit mai marii judetului, reuseste un irlandez „ratacit” pe meleagurile din nord. Reporter: Cand ati venit in Romania? Ce ati facut, ce faceti? Peter Hurley: Am venit in Romania in urma cu 16 ani. Am lucrat in publicitate, marketing, organizarea de evenimente. De mai bine de doi ani m-am implicat in mai multe proiecte pe care doresc sa le duc la bun sfarsit. In aceste proiecte am investit tot ce am pus de-o parte de cand sunt in Romania. Este vorba de proiecte antreprenoriale sociale. Un subiect de care se poate vorbi foarte mult. Trebuie si in tara noastra (cea care m-a adoptat) sa se inteleaga un lucru simplu. Pentru a dezvolta proiecte sociale nu trebuie sa mergem pe ideea ca scoatem profit imediat si cat mai mult. Profitul este in plan secundar. Putem spune ca e un „next level” in existenta oamenilor. Cum sa traim intr-o Romanie in care nu facem rau, dar sa facem bine si sa si castigam un venit oarecare. Rep.: De ce Romania, de ce Maramures? P.H.: Am venit in Romania in 1993. Atunci am plecat sa vizitez aceasta parte a Europei. Am ramas uimit de ce am vazut. M-am lovit de realitatea de aici. Era un alt sistem care a creat cetateanul de aici dupa chipul si asemanarea acestui sistem. Am vizitat atunci majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est. Am stiut ca o sa vin inapoi. Trebuia sa vin inapoi. Dupa trei luni a sunat telefonul pentru a fi invitat inapoi. Intamplarea a fost ca telefonul l-am primit din Romania. Asa ca am venit aici. A fost o intamplare fericita, pot spune acum, dupa atatia ani. Rep.: Pentru noi pare o chestie inedita. Romanii pleaca din tara si pare o ciudatenie ca un cetatean irlandez vine aici. Care au fost cauzele, totusi? P.H.: Aveam un coleg de serviciu care lucra in Romania. El m-a sunat sa ma intrebe daca nu vin sa lucrez aici. Am acceptat fara nici o ezitare. Asteptam o sansa de a pleca! Mi-am dorit sa lucrez in alta parte, sa vad o altfel de lume, sa invat cum traiesc alti semeni. A fost Romania si imi pare bine. Este o tara deosebita, oameni deosebiti, poate ar merita mai mult… Rep.: Care este povestea venirii in Maramures? P.H.: Aici am ajuns doar in 2003. Am fost in multe zone, dar partea de nord nu am vizitat-o. A fost socant! O lovitura puternica pentru toate simturile. De la miros la vizual si auditiv. Aici este liniste. Am gasit in sfarsit linistea. Ma refer la Maramuresul istoric. Zone fara masini, fara aceasta civilizatie care ne disturba, ne agaseaza zi de zi. Ajungi la Botiza, de exemplu. Urci pe munte…Este extraordinar. Natura! Ce lucru maret. Iarba, flori copaci, pasari. Stai si se aude cum bat din aripi pasarile. Nu va dati seama ce lucru extraordinar este sa auzi cum bate pasarea din aripi! Rep.: Este interesant. Chiar sunt lucruri asa de…unicat. Prin Irlanda nu sunt pasari, munti, verdeata, etc? P.H.: Ba da! Dar nu toate la un loc. Sa auzi linistea! Sa stai pe un deal si sa isi dai seama ca nu se aude nici o masina. Doar atunci iti dai seama cate masini auzi. Aici in Maramures mi-am dat seama de zgomotul care ma inconjoara. A fost determinat in alegerea de a ramane aici, sa lucrez aici. Am reusit sa vad Maramuresul cu bune si rele. Dar cele bune sunt peste cele rele. Practic, aveti o comoara nationala care merita sa fie protejata. Ar trebui si aici instituite reguli cu privire la aceste arii ce ar trebui protejate. Adica, ce sa construiesti, cum sa construiesti, trebuie pastrate traditiile. Si in alte tari s-a procedat la fel, doar ca acolo este la o scara mai redusa. In Maramures aveti totul. Trebuie doar sa pastrati asa cum este. Rep.: Bine, dar oamenii care vor case cu termopan, beton peste tot…cu ei ce sa facem? P.H.: Este vorba de cultura. De modul in care sunt invatati, educati. Nu lasati sa dispara traditia lemnului, a caselor din lemn. Trebuie explicat oamenilor ca sunt lucruri unice, frumoase si asa cum au trait pana acum o pot face si de aici in acolo. Rep.: In Irlanda nu aveti sat, viata rurala? P.H.: Nu! La noi si nu numai, s-a pierdut satul. El nu mai exista asa cum e in Maramures. Ce mai este in Irlanda e doar pentru turisti. Nici macar muzica traditionala nu mai e ca in perioadele noastre rurale autentice. S-a schimbat si muzica. In Anglia s-a intamplat acelasi fenomen. Acolo s-a pus piciorul in prag si s-a interzis a se construi oriunde si oricum. Sunt zone mari in care nu poti sa construiesti decat cu un anumit fel de piatra. Rep.: De la fascinatia Maramuresului istoric ati ajuns la organizarea unui festival la Sapanta! P.H.: Da! De fapt, din 2003 a existat ceva. Cand am vizitat Sapanta, sau mai exact cand am inteles ce inseamna Sapanta, am stiut ca va trebui sa fac ceva. Am avut sansa sa il cunosc pe Shaun Davey, compozitorul ce a creat o muzica deosebita, plecand de la epitafurile de pe crucile din Cimitirul Vesel. De fapt povestea e mai lunga. Un compozitor irlandez a primit o bursa din Irlanda pentru a veni in Romania sa gaseasca un loc comun intre cele doua tari, din punct de vedere cultural, spiritual, muzical. Acest compozitor a venit in Romania si a descoperit Cimitirul Vesel, a descoperit epitafurile si a fost foarte impresionat. Eram cu el. Am observat modul in care l-a impresionat Cimitirul Vesel. A fost incredibil! L-am ajutat cat mai mult, iar muzica lui a descoperit acel loc comun intre Irlanda si Romania. Altfel, doua tari foarte diferite. De atunci am vorbit cu Shaun daca vrea sa vina aici pentru a participa la festivalul pe care l-am initiat. A spus ca e visul lui, i-am intrebat si pe ceilalti care vor veni. Toti au fost incantati. Asa am pornit la realizarea proiectului: „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”. Un festival in care se intalneste Irlanda cu Romania. Va fi ceva deosebit. Am depus multe eforturi si trebuie sa iasa asa cum dorim. Rep.: Autoritatile au sprijinit initiativa dumneavoastra? P.H.: Da! Primaria din Sapanta, Consiliul Judetean au facut ce se poate, fiind si criza economica… dar am fost sprijinit cu multe din ce este nevoie. Va veni si ambasadorul Irlandei in Romania, vor fi oameni de ordine, jandarmi, alte probleme organizatorice care au fost rezolvate de autoritatile romane. Doresc sa le multumesc si sper ca lucrurile vor fi in regula. Rep.: Partea financiara? P.H.: Aici a fost mai greu. Bani nu am reusit sa obtinem. Mai avem un deficit de 10.000 de euro. Dar ne vom descurca, chiar daca va fi sa ma imprumut de la prieteni. Vom reusi! Rep.: Ce se va intampla cu Festivalul? P.H.: La anul va fi si mai bine. Vom scrie un proiect si cred ca ne vom descurca si mai bine. In concluzie, dorim ca acest Festival sa fie permanent, un Festival la care vor veni multi straini si romani de peste tot. Este locul unde se va intalni Irlanda cu Romania. Cand am vizitat Sapanta, sau mai exact cand am inteles ce inseamna Sapanta am stiut ca va trebui sa fac ceva. Am avut sansa sa il cunosc pe Shaun Davey, compozitorul ce a compus o muzica deosebita plecand de la epitafurile de pe crucile din Cimitirul Vesel. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro