Săpând în granitul Munţilor Ţibleş trepte spre Împărăţia lui Dumnezeu

Aşezământul românesc de la Ierusalim, Muntele Athos, Mănăstirea Vad, Moisei, Rohia, Piatra Fântânele etc. Din toate colţurile lumii, 23 de călugări şi preoţi, fii ai satului şi ai bisericii din Groşii Ţibleşului, înalţă rugăciuni pentru Maramureş. Comuna de la poalele Ţibleşului este un adevărat „Munte Athos” al Maramureşului. Credinţa moştenită din străbuni şi păstrată cu sfinţenie nu este demonstrată doar de numărul record de slujitori ai bisericii, ci şi de tradiţiile credincioşilor: de 55 de ani, locuitorii comunei dau masa tuturor pelerinilor care vin la Rohia de Adormirea Maicii Domnului – circa 10000 de credincioşi, iar din acest an, tradiţia a fost extinsă şi la Vad, mănăstire ridicată de Ştefan cel Mare şi reclădită tot de trei fii ai comunei Groşii Ţibleşului.

Bătrâna îşi aranjează năframa şi îşi face semnul crucii. Apoi citeşte, încă o dată, citatul de pe troiţa de lemn. Prima din cele 15 care transformă drumul şerpuit de pe Ţibleş în „Drumul Crucii”. De departe, Ţibleşul chiar pare un „Munte Sfânt”. Şi, nu ştiu de ce, privind bătrâna care se închină până la pământ, atingând cu podul palmei zăpada proaspătă, îţi vine să spui că morala munţilor, despre care vorbea Paler, există. Şi s-a născut aici. La Groşii Ţibleşului.

De cum îi zăreşti coama trufaşă, pari să intri sub mirajul Ţibleşului: o senzaţie care te constrânge spre reculegere şi, răpindu-ţi privirea, ţi-o ridică încet, spre cer. Poate şi datorită lui, locuitorii din Groşii Ţibleşului au fost învăţaţi de mici, din generaţie în generaţie, să privească întâi spre cer.

Aici nu vorbeşte nimeni de secularizare, de îndepărtarea de credinţă, de consumism şi alte boli moderne. În zilele de duminică şi de sărbătoare, biserica satului e plină.

Mai mult, localitatea deţine un record neoficial la numărul de preoţi şi monahi împrăştiaţi în lumea largă de viaţă şi adunaţi, în rugăciune, spre acelaşi loc, de credinţă şi iubire.

Comuna Groşii Ţibleşului este un adevărat “Munte Athos” al Maramureşului: 23 de fii ai satului slujesc la biserici şi mănăstiri din ţară şi străinătate, de exemplu părintele protosinghel Serafim Paşca slujeşte la Mormântul Sfânt de la Ierusalim. Mai mult, locuitorii comunei oferă, anual de 55 de ani, masa credincioşilor care merg de 15 August - Adormirea Maicii Domnului - la Rohia – peste 10.000 de oameni, iar din acest an    s-a instaurat şi tradiţia oferirii mesei credincioşilor care merg de Sărbătoarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la mănăstirea Vad, unde slujesc trei călugări originari din Groşii Ţibleşului. Primarul, Nicolae Burzo, este convins că şi datorită rugăciunilor călugărilor, preoţilor şi credincioşilor de aici, comuna Groşii Ţibleşului este una binecuvântată de Dumnezeu şi ferită de catastrofe, calamităţi, infracţiuni.

Într-o “hartă a slujitorilor bisericii din Groşii Ţibleşului”, un punct important ar fi Mormântul Sfânt de la Ierusalim. Aici slujeşte părintele protosinghel Serafim Paşca, originar din Groşii Ţibleşului. Povestea lui seamănă cu o filă de pateric.

După finalizarea Şcolii Generale din Groşii Ţibleşului, s-a alipit de meşteşugul tâmplăriei, asemenea lui Iosif de odinioară, truditor în modelarea lemnului. Astfel, vreme de trei ani, a lucrat la fabrica de prelucrare a lemnului din Tg. Lăpuş, loc în care a învăţat că esenţele tari se prelucrează anevoie şi trebuie desluşite după felul lor. Apoi, a decis să modeleze suflete, nu lemn, luând calea mănăstirii. Întâi la Nicula, apoi, mai târziu, a devenit părinte slujitor la Aşezământul Românesc din Sfânta Cetate a Ierusalimului.

Meritele sale ar umple pagini întregi, şi, ca o confirmare a dăruirii şi valorii sale, în 2004, a primit din partea Preşedintelui României, crucea şi ordinul “Meritul cultural în grad de cavaler”.

Alt “punct” pe harta spiritualităţii, alt fiu duhovnicesc al comunei Groşii Ţibleşului: Monahul Hariton Gavril Petruţ, schitul Colciu, Muntele Athos. Născut chiar de ziua Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, a absolvit Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara” şi şi-a deschis un mic atelier. Apoi, din 2004, a ales Mănăstirea Lupşa din judeţul Alba.

Acolo a împlinit ascultarea de frate până în anul 2006.

Şi, împlinind după cuviinţă toate cele rânduite în anul 2007, a primit binecuvântarea Prea Cuviosului Stareţ Melchisedec Ungureanu să fie tuns întru slujirea de rasofor, iar mai apoi întru cea de monah, primind numele Hariton. Gândul de a trăi în inima munţilor în linişte şi sfântă cugetare l-a chemat pe monahul Hariton ca în acelaşi an, 2007, să plece cu binecuvântarea Părintelui Stareţ în Sfântul Munte Athos, la Schitul Colciu.

Lista lăcaşurilor de cult în care slujesc fii comunei Groşii Ţibleşului ar putea continua cu Nicula, vechi centru al spiritualităţii şi culturii din Ardeal, cu Rohia, Moisei, Piatra Fântânele din Bistriţa, mănăstirea Râmeţ - judeţul Alba, mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, plus o puzderie de parohii din întreaga ţară.

Mai mult, fiii duhovniceşti din Groşii Ţibleşului reclădesc vechea ctitorie a lui Ştefan cel Mare: Mănăstirea Vad. Mănăstirea “Ştefan Vodă”, reactivată în localitatea Vad, în zona fostei biserici episcopale a domnitorilor moldoveni, respectiv a unei vechi vetre monahale, şi-a sărbătorit anul acesta hramul pentru prima dată: Sfântul Ştefan cel Mare. Iar mitropolitul ortodox al Clujului, Andrei Andreicuţ, a vorbit atunci despre călugării originari din Groşii Ţibleşului şi despre evlavia acestei comunităţi maramureşene, care a oferit masă tuturor credincioşilor care au participat la eveniment. De fapt, nu e singurul gest de acest fel. Credincioşii din Groşii Ţibleşului oferă anual, de 55 de ani, masă gratuită tuturor pelerinilor care vin la Mănăstirea Rohia de Adormirea Maicii Domnului – circa 10000 de oameni anual.

Datorită evlaviei credincioşilor şi rugăciunilor ridicate din toate colţurile lumii de fiii duhovniceşti ai locului, primarul Nicolae Burzo spune, cu mâna pe inimă, că Groşii Ţibleşului e o comună binecuvântată. Ferită de calamităţi, infracţiuni, de rele. Mai marele comunei e convins că rugăciunile strămoşilor veghează, asemeni Ţibleşului, asupra localităţii. Darul şi harul groşenilor e recunoscut şi de Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului. Dar nu caută nimeni explicaţii: minunile lui Dumnezeu, nu au nevoie de justificări.

„O chemare tainică de la Dumnezeu”

„În primul rând este o chemare tainică de la Dumnezeu. O manifestare a dragostei lui Dumnezeu şi l-a chemat pe fiecare la slujirea lui Dumnezeu şi la slujirea aproapelui.

Este un sat binecuvântat de Dumnezeu, că este mare lucru în faţa lui Dumnezeu să ai atâţia slujitori chemaţi la o aşa înaltă trăire duhovnicească şi la o slujire atât de înaltă. Că avem de acolo şi la Muntele Athos, şi la Ierusalim, etc., avem stareţi şi oameni cu responsabilităţi. Este darul lui Dumnezeu, revărsat asupra acelei comunităţi de credincioşi, de oameni ai lui Dumnezeu. Asta înseamnă că este un sat care are multă dragoste şi multă credinţă în Dumnezeu. Numai aşa se explică faptul că sunt foarte mulţi cei ieşiţi din mijlocul lor, care slujesc pe Dumnezeu. Bineînţeles că nu numai cei care sunt în biserici şi mănăstiri, că au dat oameni de valoare şi în alte domenii.

Faptul că au o tradiţie să dea masa pelerinilor de la Rohia de hram, nu este o ciudăţenie, dimpotrivă. Este o mare jertfă. Pentru că spune Domnul Iisus Hristos că dacă numai un pahar de apă veţi da în nume de ucenic, şi plata ucenicului veţi primi. Că ei îşi trag de la gură şi satură atâtea sute de oameni care şi-au lăsat pentru 2 – 3 zile casa şi masa şi au venit în pelerinaj, este mare lucru! Este un lucru plăcut lui Dumnezeu.

Care-i explicaţia numărului mare de slujitori ai Bisericii din Groşii Ţibleşului? Este taina lui Dumnezeu! Nu avem noi cum să ne explicăm altfel, pentru că este taina lui Dumnezeu, care lucrează în sufletul şi mintea unui tânăr sau al unei tinere, care spune „tu vii şi îmi slujeşti mie”, şi nu ştim de ce, datorită rugăciunii moşilor şi strămoşilor, datorită evlaviei poporului, Dumnezeu ştie de ce şi cum. Ideea este că sunt cei pe care îi cheamă Dumnezeu să fie la înălţimea chemării. Nu ştim de ce, astea sunt tainele lui Dumnezeu”. 

Arhimandritul Timotei Bel, exarhul mănăstirilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului

„Parohia Groşii Ţibleşului face parte din „Ţara Oamenilor Cuminţi”, cum defineşte ÎPS Părinte Arhiepiscop Justinian zona Lăpuşului. Din punct de vedere statistic, ea este o parohie fruntaşă, pentru că are aproape 2000 de suflete de confesiune ortodoxă, care se grupează într-o biserică ce are hramul Sf. Nicolae şi care a fost construită în 1898. Această biserică a fost păstorită de vrednici preoţi care au ridicat foarte mult viaţa morală a frumoasei localităţi Groşii Ţibleşului.

Personal am fost acolo acum câţiva ani, când s-a pensionat părintele Bumb, şi am văzut un lucru unic pe care nu l-am mai întâlnit într-o altă parohie. Şi anume, atât prezenţa masivă a credincioşilor la fiecare Liturghie din diminici şi sărbători, cât mai ales faptul că înainte de a intra în Sfânta Biserică, mai ales credincioasele trec mai întâi pe la mormintele din ţinţirimul generos care se află în jurul Bisericii Sf. Nicolae. N-am mai întâlnit lucrul acesta nicăieri. Deci este o evlavie deosebită faţă de cei plecaţi din lumea aceasta, şi un cult al morţilor foarte dezvoltat, care îl personalizează şi-l face distinct faţă de alte parohii din Protopopiatul Lăpuş sau chiar din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului. Faptul acesta denotă că acolo există un nucleu foarte serios de oameni credincioşi şi, ca rezultat, avem numărul mare de preoţi, stareţi şi călugări care s-au ridicat de-a lungul timpului din Groşii Ţibleşului şi care au împânzit harta Bisericii ortodoxe româneşti.

Vom vorbi întotdeauna la superlativ faţă de credincioşii din Groşii Ţibleşului şi de credinţa lor, mai ales că ei sunt pomeniţi în fiecare an de hramul Mănăstirii Sf. Ana din Rohia, când sunt foarte generoşi cu pelerinii care vin în număr mare la cunoscuta Mănăstire din Ţara Lăpuşului şi unde masa, sau agapa de hram, întotdeauna este oferită de credincioşii din Groşii Ţibleşului. Iar de câţiva ani dau masă şi la Vad, o biserică de referinţă, ridicată în timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi acolo a fost prima Episcopie din zonă, mai ales că Ţara Lăpuşului a aparţinut până după al doilea Război Mondial de judeţul Someş, cu capitala la Dej.

Oamenii din Groşii Ţibleşului sunt foarte calzi, foarte deschişi la suflet, oameni simpli, ţărani autentici, care cred simplu, dar care au o credinţă foarte puternică. Să le ajute Dumnezeu să-şi poată păstra frumuseţea credinţei şi în vremurile următoare. Pentru că din generaţie în generaţie se transmite această stare de bine şi de puritate sufletească ce a fost cultivată la Groşii Ţibleşului din timpul Marilor preoţi pe care i-a avut această frumoasă parohie”.

Pr. Dr. Augustin Vasile, vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului