Sanda Ciorna, o artistă curajoasă

Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Baia Mare (Bd. Bucureşti nr. 6) a găzduit marţi, 18 octombrie, vernisajul celei de-a treia expoziţii personale a prolificei artiste plastice Sanda Ciorna, purtând un titlu incitant: „O clipă unică, eternă”.

La eveniment au vorbit despre lucrări şi despre autoarea lor graficiana dr. Laura Ghinea, preşedinta Filialei Baia Mare a UAPR, şi artistul plastic dr. Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş.

De asemenea, în final Sanda Ciorna a adresat câteva cuvinte pline de emoţie şi sinceritate publicului. Dr. Laura Ghinea a prezentat, la început, câteva date biografice ale pictoriţei: absolventă a Secţiei Arte Plastice – Pictură din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare, de doi ani membră stagiară a UAPR, Filiala Baia Mare. O artistă foarte harnică şi generoasă cu propriile lucrări, pe care şi le prezintă prietenilor şi admiratorilor destul de frecvent, prin intermediul fotografiilor postate pe Internet.

Dacă expoziţiile anterioare cuprindeau lucrări din mai multe straturi de expresie plastică, în schimb cea de faţă este unitară, atât prin registrul compoziţional, cât şi prin maniera de a aborda suprafaţa. Dr. Ioan Marchiş, care o cunoaşte pe Sanda Ciorna încă din liceu, s-a mărturisit impresionat de evoluţia artistică a fostei colege de clasă, spunând că „acest fluviu formidabil care a devenit în ultimii ani Sanda e aproape de speriat. Sanda şi-a schimbat viaţa: ea spune «nu mai vreau să trăiesc decât ca artist, modul meu de a trăi este arta»”.

Stilul abstract al Sandei Ciorna a fost analizat de sculptorul Ioan Marchiş din perspectiva petei de culoare: „Thorma spunea: «Aveţi grijă de pata de culoare, căci pata distruge perspectiva». Dar pata pe care o cultivă Sanda este declarat impostoare. Ea spune: «caută-mă pe mine, nu perspectiva; caută sentimentul». De unde să iasă pata, dacă nu din ce e sfânt şi curat în noi? O pictură nu este decât o declaraţie a ceea ce în noi este sacru. De aceea, artiştii sunt, într-un fel, nişte îngeri. Sanda Ciorna dă dovadă de mare curaj, şi e foarte greu să fii curajos în pictură. Lucrările ei sunt un fuior de sentimente, un şir de lumini plasate pe orizontală (iar orizontala vorbeşte despre feminitate). Îi legitimez Sandei Ciorna traiectoria artistică în acest centru artistic care este Baia Mare”.

Odată momentul mărturisirilor în public sosit, Sanda Ciorna a dezvăluit faptul că se simte mult mai în largul ei în faţa unei pânze decât în faţa unei mulţimi de oameni. Pânza îi oferă ocazia de a-şi exprima emoţiile plenar, de a-şi asculta propriile trăiri. Pictura este şi un mod de purificare interioară: „Acum un an am avut o expoziţie la Gold Plaza, iar acolo am fost cu totul altcineva, am folosit alte culori şi am avut o stare de spirit cu totul diferită; acum, însă, probabil că au trebuit să iasă din mine toate aceste culori mai sumbre, ca să rămân eu, cea pură, liberă şi sinceră. Am citit o carte care m-a impresionat foarte mult: «Puterea prezentului», de Ekhart Tolle. Pentru mine, ea a reprezentat o cotitură în felul meu de a vedea viaţa. Cred că este important să trăim clipa, să ne concentrăm asupra prezentului, pentru că el este singurul care există”.