SANATATE / Primul doctor in medicina din Maramures

* A spus mereu ca „pediatria este o stiinta pentru copii, despre copii, mereu perfectibila, niciodata perfecta”. De aceea, si-a considerat intotdeauna pacientii - copii de suflet - si a renuntat chiar si la halatul alb pentru a nu crea niciun fel de bariere in relatia medic-pacient. Anton Wirtz, primul doctor in medicina din Maramures, are peste o jumatate de secol de activitate medicala, dedicata operei sale de-o viata: sectia de pediatrie si Spitalul Sighet. Reporter: Despre inceputul actualei sectii de pediatrie? Anton Wirtz: Prima sectie de pediatrie s-a nascut la Sighet in 1947, prin efortul doctorului Victor Pop, iar actuala cladire dateaza din 1972. A venit unul dintre secretarii lui Ceausescu, Virgil Trofin, si a zis ca vrea cladirea in care functiona sectia. Am spus da, dar ne faceti una noua. La care, primul secretar de aici, unul Nicolae Roman, a zis: nu, va dam noi o cladire din vechea cazarma. Le-am explicat ca pediatria este o sectie care impune anumite conditii si Trofin mi-a dat dreptate. Asa ca, ne-a dat Ministerul Turismului bani sa facem noua sectie. Rep.: E adevarata povestea cu vanatoarea lui Voinea Marinescu in Maramures, in urma careia sectia a primit o suma importanta de bani? A.W.: Da. A venit Voinea Marinescu in Maramures si ne-a dat o suma de bani ca i-a iesit vanatoarea. Am tranchilizat un urs sa-l poata impusca. El simtea nevoia unui trofeu deosebit, asa ca am aranjat vanatoarea. Uneori, scopul scuza mijloacele. Ne-a dat 3 milioane, cand eu am avut salariu de 600 de lei. Rep.: Pe atunci sectia de pediatrie se afla langa Gradina Morii. A.W.: Da si era dotata cu tot ce trebuie, aveam inclusiv centrala termica. Pe atunci functiona si o sectie de tuberculoza, pentru copii. Ne confruntam cu foarte multe cazuri de tuberculoza atunci. Erau si boli infectioase, inca nu incepusera vaccinarile, abia atunci incepusera sa apara antibioticele la noi. Primele antibiotice au aparut in Sighet, prin evreii care erau in Sighet. Asa am stiut si noi de ele. Rep.: Ce metode noi de tratament ati introdus ulterior? A.W.: Noi am mers treptat spre modernizare. Am fost primii care au introdus perfuziile de rehidratare. Mureau cu sutele copiii bolnavi de diaree. Nu aveam cum sa inlocuim apa si sarurile pe care le pierdeau. Era o metoda tampita, ca bagai apa sub pielea copilului, il umflai, dar apa nu se absorbea. Si mureau. Din 1968 am inceput sa folosim perfuziile de rehidratare. Tot asa, facand un curs de terapie pentru nou nascuti, un profesor mi-a spus sa fac lampa de fototerapie. Copiii care erau cu icter stau o zi si o noapte sub tuburi de neon si dispare icterul. Noi am fost, dupa Bucuresti, primul spital care a facut acest tub. Ne-au si dus ulterior aparatul la un targ de inventii medicale. Noi am avut si primul centru de terapie intensiva. Atunci aveam si punctul nostru de laborator, cabinet si sala de operatie, aparate Rongen, aveam farmacie proprie. Rep.: Sectia de pediatrie a avut o perioada buna si dupa Revolutie. Era probabil singura sectie care se autofinanta. A.W.: Dupa Revolutie, dintr-o intuitie cu ajutorul celui de sus, am apelat la colegii plecati si le-am cerut sprijinul. Am innodat colaborari cu nemtii, austriecii, olandezii si apoi elvetienii. Nu veneau doar pentru pediatrie ajutoare, ci pentru tot spitalul. Si inainte de Revolutie si dupa ne-am autofinantat. Nu ne-am bazat pe sistem. Am invatat de la Victor Pop sa dau bani din buzunarul propriu pentru ce e necesar, nu sa cer de la conducerea spitalului. Si una dintre cele mai mari realizari a fost relatia cu profesorul Fanconi. Daca elvetienii nu aduceau aparatele astea, spitalul nu era acreditat. Rep.: Ce alte modele ati avut? A.W.: L-am respectat mult pe Victor Pop, fostul sef al sectiei de pediatrie. I-am dat sectiei numele lui, o strada din Sighet poarta numele lui, am solicitat sa fie facut cetatean de onoare al Sighetului, postmortem, si i-am aranjat si mormantul. L-am respectat. Ceilalti urmasi i-au scos pe sefii de sectie de la care au invatat meserie pe usa din dos. Profesorul Priscu, care a fost directorului Institutului de ocrotire a mamei si copilului si care a raspuns din partea ministerului de judetul Maramures. Tot ce am invatat de la el, am aplicat. Rep.: Erau probleme in breasla pediatrilor din judet? A.W.: Noi nu ne mancam intre noi, dimpotriva. Cat am fost sef de sectie faceam intalnire cu toti medicii pediatri, prin rotatie, intr-o localitate, sa uniformizam lucrurile. Pentru alte specializari nu exista asa ceva. Rep.: Se poate spune ca aveti cei mai multi copii de suflet din judet. A.W.: Am tratat trei generatii. Au venit la mine bunica, parinti si nepoti. Rep.: E adevarat ca nu purtati halat pentru a nu crea o bariera intre dumneavoastra si pacient? A.W.: Da si era sa fiu sanctionat de multe ori pentru asta. Copiii se sperie daca te vad in halat. Tot timpul am jucarii sau bomboane pentru ei. Vin cu placere. Nu-mi spun domnu’ doctor, imi spun nenea Wirtz. Rep.: Cum s-a schimbat patologia de atunci? A.W.: Patologia virala nu era aproape deloc. Apoi a crescut numarul alergiilor din cauza alimentatiei, din cauza indepartarii de natura. Pe vremea mea, despre alergii se scriau 10 randuri in manual. Astmul bronsic a devenit o problema. La fel cresc bolile genetice si malformatiile. Cernobilul si alimentatiile. Plus ca multe mame beau, fumeaza in timpul sarcinii. E bine ca a disparut tuberculoza, aproape complet, sau ca au disparut bolile infectioase care faceau ravagii.