Sanandrei, mon amour !

Calatorie de documentare: 30 septembrie-2 octombrie • itinerar cultural-artistic: Baia Mare (Nagybánya), Romania – Szentendre (Sanandrei), Magyarország (Ungaria) si retur • obiectiv: deschiderea oficiala a expozitiei europene de arta baimareana • documentaristi: cinci juralisti de Baia Mare, acreditati oficial, reprezentand presa scrisa in limba romana din Romania... singurii de acest fel prezenti la vernisaj. Chirurgia istoriografica Szentendre: asezare pe malul drept al Danubiului, autentica statiune climaterica aflata la cam 30 km. de Budapesta • peisaje admirabile, liniste soptita in ritmul tacutelor valuri danubiene • arhitectura cocheta si simpla, impresionanta prin atmosfera discreta si „umanizata” a spatiului urbanistic: te cuprinde un straniu aer de Ev Mediu luminos, desi istoria majoritatii edificiilor „sanandreene” nu coboara sub mijlocul secolului Mariei Tereza • ilustreaza o pilduitoare politica de promovare a turismului cultural si comercializarea turistica la scara industriala a produsului de arta • colonie artistica de reputatie nationala maghiara, fondata in 1928; gazduieste la ora actuala atelierele a peste 200 de artisti contemporani si devine, prin aceasta deloc europeana expozitie „European Artists Colonies Nagybánya” laboratorul unei „noi conceptii de chirurgie istoriografica” emanata dinspre cercul specialistilor maghiarimii ardelene: „decesul” Scolii de la Baia Mare prin 1945 si transferarea exclusivista a identitatii baimarenismului artistic in patrimoniul cultural al celor din Szentendre si, prin intermediul lor, la radacina artei contemporane maghiare. O moara si-un viermisor 1 octombrie, 2005: Complexul expozitional Galeria MûvészMalom (Moara de Arta), strada Bognár nr. 32. Ingenioasa transformare a „ruinelor” unei constructii din vremea primei revolutii industriale, intr-o moderna galerie de arta; reabilitarea a cuprins cam 40% din edificiu; previzibila finalizare in 3-4 ani va oferi insa micului orasel si o redutabila capabilitate expozitionala (horibile dictu!). Recunoastem ca, la vederea unei astfel de citadele expozitionale, viermisorul invidiei omenesti a muscat temeinic din orgoliul nostru de exponenti europeni ai Centrului Artistic Baia Mare (centru despre care dam de stire prohoditorilor de moarte mincinoasa ca este viu si international, multicultural, activ si bine sanatos dintotdeauna - cu tot cu „Scoala de Pictura” promovata, intre timp, la rang de invatamant academic romanesc si european de arta plastica). Muscatura nu ne impiedica insa sa-i felicitam pe sanandreieni pentru remarcabila investitie edilitara in cultura artelor vizuale si sa ne bucuram pentru succesul lor. Bucurii europene - mirari autohtone Invidia si bucuria noastra sunt deopotriva umane si transnationale, iar unei institutii cu autoasumate aspiratii europene nu-i putem adresa decat un calduros salut european de aici, de pe istoricele maluri pitoresti ale Sasarului. Asa simteam suind in graba scarile Morii (de) Arta din Sanandrei (Ungaria): daca eterna austeritate de pe-acasa ne priveaza de succese asemanatoare, macar sa servim o portie din succesul sanandreienilor - nu prea mare, doar fix atat cat ne-ar fi revenit procentual, la echivalenta cu cei 24.000 RON pe care Guvernul Romaniei i-a investit (europeneste si atat de surprinzator!) in Fundatia Publica de Arta din Szentendre. Imprejurarile vernisajului si expozitia insasi aveau sa ne taie scurt atat pofta cat si accesul la respectiva portie: promisa „colonie europeana” s-a dovedit de fapt o „afacere culturala” strict maghiara decupata chirurgical de pe intinderea „bazinului carpatic”: „tentatia integrarii europene” si „schimbul de valori romano-maghiar” s-a materializat intr-un transfer artistic si patrimonial ungaro-maghiar (ardelenesc); Scolii de Pictura de la Baia Mare i s-a diagnosticat decesul prin 1945; Centrului Artistic Baia Mare i s-au negat componentele nonmaghiare ante si interbelice (europene si implicit romanesti), i-au confiscat componenta maghiara (ardeleana) si i-au anulat istoria ultimelor sase decenii (istorie comuna, multietnica, romano–maghiara si cu noi extensii paneuropene de prin 1993); iar orasului Baia Mare i-au furat ultimul brand ramas dupa ce, in numele cerintelor UE, Bucurestiul ne-a preavizat moartea deplina si sanatoasa a mineritului, dupa 2007. Incat asa vizibil cladit pe esecul nostru glorios (cu tot cu banii nostri), succesul lor nu ne mai poate bucura. Sub nici o forma. Ba dimpotriva. Dar despre toate astea, in foiletonul urmator. Tiberiu ALEXA