Samsarii cimitirelor

Din cauza penuriei de terenuri de constructie din zona Sighetului, intreprinzatori perspicace s-au orientat catre suprafete alocate altor scopuri: parcuri, zone verzi, industriale, agricole sau chiar cimitire! Sighetu Marmatiei, oras situat intre granita, rauri si dealuri, se extinde pe an ce trece. Daca populatia urbei stagneaza (la aproximativ 42.000 de locuitori), nu acelasi lucru se poate spune despre perimetrul construibil, pe zi ce trece tot mai dens. Foarte putin mediatizat, si implicit cunoscut, chiar si vechiul cimitir evreiesc a devenit tinta unor samsari pusi pe capatuiala. In Sighetu Marmatiei exista doua cimitire evreiesti. Unul cvasicunoscut, cu 3.000 de morminte, si un altul situat in spatele Pietei de Alimente. Conform hartilor cadastrale, locul cu pricina a fost preluat in anul 1888 de la municipalitate de catre Asociatia Sfanta de Inmormantare. Astazi, in vechiul cimitir, doar doua pietre funerare mai sunt „in picioare”, celelalte (cateva zeci) fiind acoperite de pamant. Cele mai vechi morminte Doar doua insemne funerare mai amintesc faptul ca in spatele Pietei de Alimente din Sighet exista vechiul cimitir evreiesc. Cele doua insemne amintesc de rabinul NMES (ingropat in anul 1777) si de sotia acestuia. Cele doua pietre funerare sunt cele mai vechi morminte evreiesti din Maramures si printre cele mai vechi din tara. In anul 1969, terenul cu pricina, situat in strada Vasile Alecsandri nr.2, a fost luat abuziv de catre reprezentantii autoritatilor comuniste, Statul dorind sa construiasca acolo un bloc pentru nomenclaturisti. La scurt timp au demarat lucrarile, distrugandu-se cateva morminte care au fost profanate. Atunci, Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) a protestat vehement, iar lucrarile au fost stopate, locul de constructie al „blocului de partid” fiind mutat ceva mai incolo. Singurul gasit vinovat de profanarea mormintelor a fost un anume Cristureanu, directorul din acea vreme al Trustului de Constructii. Pedeapsa a constat in... trimiterea vinovatului in concediu! Prin anii ’80, cimitirul evreiesc a fost transformat in parc, iar dupa evenimentele din decembrie ’89 a fost retrocedat evreilor. Conform scriptelor oficiale, locul cu pricina masoara 737 mp, in fapt fiind ceva mai mare. La Primaria Sighet exista o adresa datata in 1997 prin care se certifica faptul ca pe terenul respectiv „nu se vor elibera autorizatii de constructie pana la eventuala retrocedare a acestui teren vechiului proprietar - FCER”, fapt care s-ar fi consumat intre 1997-2000. Numai ca din informatiile pe care le detinem la aceasta ora, sustinem ca terenul a fost retrocedat Fundatiei „Caritatea” din Bucuresti, si nu FCER (fundatia cu pricina conlucreaza cu FCER si reprezinta in principal interesele evreilor in cazurile de revendicare si retrocedare a proprietatilor confiscate). Hraparetii sinistri In anul 1995, Olimpia Iancu a devenit ingrijitor al vechiului cimitir: „locul ajunsese o groapa de gunoi... Am fost prietena cu evreii inca din copilarie si am ingrijit cimitirul in mod voluntar, neremunerat. Din nefericire, unul dintre vecini a intrat abuziv cu gardul sau pe terenul evreiesc, extinzandu-si proprietatea, fara sa protesteze cineva de la Comunitate. Am auzit ca evreii au date ca aici ar fi doar doua morminte si se pare ca vor sa vanda restul terenului unui investitor sighetean, care deja a fost la fata locului cu o echipa, au masurat, filmat etc. Terenul se preteaza unei constructii valoroase, fiind situat in centrul orasului. De alta parte se afla evreii religiosi, pentru care locul are o mare semnificatie, si printre care se numara si domnul Gross, evreu originar din Oradea, aflat acum in SUA.” Hari Markus, presedintele Comunitatii Evreilor din Sighetu Marmatiei (subordonata FCER), a declarat ca: „terenul este al evreilor, ca e al FCER sau al Fundatiei Caritatea nu are importanta. Acolo a fost cel mai vechi cimitir evreiesc din oras, cu pietre ingropate in pamant. Pe acel loc nu se va construi nimic, fiti linistit. Privitor la intrarile abuzive, avem probleme mari si la celalalt cimitir, unde doi vecini au intrat ilegal cu gardul pe proprietatea noastra.” Iar un reprezentant al Fundatiei „Caritatea” sustine ca nu a stiu ca exista cineva care a masurat deja terenul: „oricum, degeaba o face, locul nu se poate vinde si va ramane cimitir, cu toate ca noi am stiut doar de doua morminte, nu de mai multe.” Referitor la adevaratul proprietar al mult vanatului teren, Sorin Rednic (secretarul Primariei Sighet) a declarat: „nu stiu exact cine este proprietarul din acte, dar cunosc ca terenul de pe strada Alecsandri a fost retrocedat evreilor undeva prin anii ’90.” Ramane o certitudine faptul ca din cauza aglomeratiei din centru, unii sigheteni lasa deoparte cele sfinte, de dragul profitului. Chiar in acest moment, un afacerist face presiuni pentru a obtine cel mai vechi cimitir evreiesc din nordul Ardealului, pentru a construi acolo un bloc. Faptul are precedente: cimitirul ortodox din Sighet a pierdut niste metri patrati prin „hapsaneala” unui vecin de gard; noua biserica ortodoxa de la Vadu Izei s-a ridicat dupa demolarea abuziva a vechiului lacas, peste morminte vechi; o firma din cartierul Camara a ridicat o hala peste vechea biserica a Camerei Regale, monument istoric. Ce nu stiu acesti samsari ai cimitirelor este ca degeaba isi forteaza destinul. Pentru ca nu pot duce nimic pe lumea cealalta, in afara „bagajului” de fapte bune sau pacate. Teofil IVANCIUC