Şampania, înainte şi după Dom Perignon

Istoria reţine ziua de 4 august 1693 ca data la care monahul Dom Perignon a inventat şampania. De fapt, şampania a fost produsă cu mult timp înainte, din vremea regilor merovingieni.

Şampania sau vinul de Champagne este un vin spumant, produs prin procedee specifice regiunii Champagne din nord-estul Franţei.

În baza mai multor tratate internaţionale şi legi naţionale, majoritatea ţărilor limitează utilizarea termenului la vinurile produse în această regiune. Pe teritoriul Uniunii Europene, aceasta se stabileşte prin acordarea statutului de denumire de origine protejată.

Vinul spumant este produs prin refermentarea în sticle a unui amestec soiuri de vin, cele mai folosite fiind: Chardonnay, Pinot Noir şi Pinot Meunier. Şampania este produsă în exclusivitate într-o regiune viticolă delimitată exact, pe o suprafaţă de circa 32.000 de hectare.

Majoritatea podgoriilor se află în departamentele franceze Aisne (2.000 ha), Aube (6000 ha) şi Marne (22.000 ha). Câteva podgorii se întind şi în departamentele Seine-et-Marne şi Haute-Marne.

Zdrobirea strugurilor aduce compusul de fermentare, care se găseşte în mod natural în coaja fructului, în contact direct cu zaharurile din interiorul acestuia. Astfel se produce fermentaţia, care transformă zaharul în alcool şi în gaz carbonic. Dacă se eliberează gazul, vinul este plat. Dacă nu, este spumant. Pasul final în prepararea unei sticle de şampanie este eliberarea din sticlă a unei cantităţi de lichid, o etapă necesară pentru a îndepărta reziduurile de drojdie. Gâtlejurile sticlelor sunt îngheţate prin scufundarea cu susul în jos într-o soluţie de sare, la -20°C. Asta creează un mic dop de gheaţă în vârful sticlei, care prinde sediment. Sticlele sunt apoi îndreptate, iar astfel rămâne un mic gol de aer între vinul neîngheţat şi dopul de gheaţă. Capacul sticlei este îndepărtat, dopul din drojdie şi gheaţa sar. O cantitate mică de vin se pierde în urma acestui proces, aşa că lichidul din sticle se completează cu liqueur d’expedition, o soluţie din amestec de zahăr din trestie-de-zahăr şi vin vechi.

Vinul spumant poate veni de oriunde, dar şampania adevărată provine numai din regiunea Champagne, din nord-estul Franţei. Regiunea are pământ calcaros şi acid, ceea ce înseamnă că viţa-de-vie trebuie să depună un efort dublu pentru a-şi adânci rădăcinile. De asemenea, este locul cel mai nordic unde poate creşte viţa-de-vie, iar din această cauză fructului îi ia mai mult timp să se coacă. Combinaţia acestor factori conferă un nivel ridicat de zahăr şi de acid în struguri, care dă fineţe vinului.

Istoria vinului spumant se duce până în anul 1662, dar până în secolul al XIX-lea bulele erau considerate cel mai adesea un defect al vinului.

În 1668, călugarul Dom Pérignon a devenit responsabilul pivniţelor cu vinuri din mănăstirea Hautvilliers şi a descoperit acolo modalitatea de a desăvârşi şampania procesând separat strugurii din diverse sate, apoi amestecând vinul rezultat din mai multe componente diferite. El a creat astfel şampania în formula cunoscută de noi. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, şampania devenise sinonimă cu spuma, iar bulele simbolizau momente de sărbătoare de tot felul, cum ar fi aniversări, nunţi şi inaugurări de vase. Moët & Chandon a început ca Moët & Cie (Moët & Co.), stabilit de comerciantul Claude Moët în 1743 şi care a început să îşi trimită vinul din Champagne spre Paris.

Domnia lui Ludovic al XV-lea a coincis cu cererea tot mai mare pentru acel tip de vin spumant. Astfel că, după puţin timp de la fondare, şi după ce şi fiul pe nume Claude-Louis s-a alăturat companiei Moët & Cie, printre clienţii vinăriei s-au numărat numeroşi nobili şi aristocraţi.

Moët şi-a început afacerea în 1750 cu Madame de Pompadour, care furniza Curţii Regale la Compiègne şampania lui Moët. De asemenea, în anul 1750, Moët a început să îşi extindă afacerea în Germania, Spania şi Estul Europei. În 1792, la moartea lui Claude Moët, nepotul acestuia Jean-Rémy Moët a fost cel care şi-a asumat controlul asupra companiei Moët & Cie, şi a extins afacerea cumpărând terenurile cu viţă de vie de la Abbey of Hautvillers, unde călugărul din ordinul Benedictin, Dom Pérignon, a perfecţionat tehnica de dublă-fermentaţie pentru crearea şampaniei.

Mai mult decât atât, numele de Moët a devenit prestigios înainte chiar ca locul vinăriei să devină cunoscut; Regele Carol al VII-lea i-a înnobilat pe fraţii Jean şi Nicolas Moët (strămoşii lui Claude) în anul 1446.

Compania a atras un loial interes internaţional imediat după ce a iniţiat o întâlnire cu Napoleon. Jean-Rémy, care devenise primar al Épernay în 1802, l-a întâlnit pe Napoleon în 1804. În interiorul caselor pentru oaspeţi, nou construite la sediul Moët de pe Bulevardul Champagne, numărul 20, Napoleon I, împreună cu anturajul său, a cinat şi degustat vinuri oferite cu generozitate de gazdă. Istoricul Patrick Forbes a scris: „oricine care era cineva în Europa trecea prin districtul Şampaniei în drumul de la Paris spre Congresul de la Viena şi toţi aceştia doreau   să-l viziteze pe renumitul inventator al şampaniei. Cei 10 ani petrecuţi care au urmat l-au făcut cel mai faimos vinificator din lume şi comenzile pentru şampania sa au început să curgă cu aşa o abundenţă încât cu greu a ştiut cum să le umple”.

Ca o apreciere pentru generozitatea lui Jean-Rémy, împăratul Franţei i-a făcut cadou propria sa Cruce a Ofiţerului din Legiunea de Onoare. Pentru a returna gestul, în cinstea lui Napoleon, Moët, mai târziu în istorie, i-a dedicat al său vin spumant, Brut Imperial.

După conexiunile cu Napoleon, compania lui Moët avea un portofoliu care conţinea figuri proeminente drept clienţi ca ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, împăratul Francisc I al Austriei, Arthur Wellesley, primul Duce de Wellington, Madame de Staël, regina Victoria şi mulţi alţii. Vânzările în timpul anilor 1820 se cred a fi fost în jur 20.000 de sticle anual.

Conducerea companiei s-a schimbat în 1832, când Jean-Rémy s-a retras, lăsând afacerea pe mâinile fiului său Victor Moët şi fiului vitreg Pierre-Gabriel Chandon de Briailles. Cum Chandon a fost încorporat în companie ca şi co-proprietar, numele a fost schimbat oficial chiar în acel an, în „Moët et Chandon”. Urmărind introducerea conceptului de şampanie vintage, care se întoarce la origini, apanaj al anului 1840, Moët a comercializat propriile astfel de sticle în 1842. Dar, cel mai bine vândut produs al lor din toate timpurile, Brut Imperial, a fost lansat în anii 1860.

Zona Marne Valley din regiunea Champagne-Ardenne a devenit proprietatea Moët & Chandon în 1879, când compania şi-a extins operaţiunile. A urmat introducerea a mai multor soiuri de struguri aromaţi precum Cramant, Le Mesnil, Bouzy, Ay, Marne, şi Verzenay.

Deoarece expansiunea companiei era continuă, angajaţii contau foarte mult. La momentul respectiv, aproximativ 2.000 de persoane erau angajate la Moët & Chandon şi o formă de “securitate socială” a luat naştere, astfel încât existau asistenţă medicală gratuită, pensii, concediu de maternitate, plata pentru boală şi asistenţă legală gratuită. Deţinătorii de posturi de lucru includeau pivniţeri, tăietori de dopuri de plută, grefieri, cultivatori de viţă de vie, tinichigii, împletitori de coşuri, pompieri, ambalatori, rotari. Vânzările în 1872 s-au raportat a fi fost de 2.000.000 de sticle şi de 2.500.000 până în 1880, în timp ce clientela principală făcea parte în continuare din poziţiile sociale

ierarhice înalte.

Primul război mondial a adus Franţei distrugeri masive. Moët & Chandon au pierdut birourile şi casele pentru oaspeţi în urma bombardamentelor. După război, compania şi-a restabilit poziţia pe piaţă, introducând marca de şampanie vintage Dom Pérignon spre sfârşitul anului 1920. Prezentarea etichetei de Dom Pérignon din partea Moët & Chandon a determinat formarea unui trend în care numeroase alte producătoare de şampanie au început să introducă propriile mărci de vin spumant vintage, care se doreau a surclasa soiurile obişnuite de şampanie vintage proprii. Cu toate acestea, Dom Pérignon a fost cel mai de succes brand. Dom Pérignon a fost recunoscută ca fiind şampania perfectă şi, de asemenea, cea mai costisitoare dintre cele existente pe piaţă.

Pe perioada celui de al doilea război mondial în care Franţa a fost ocupată de Germania nazistă, afacerea a fost şi ea afectată într-un mod negativ. Oricum, ca urmare a modernizării operaţiunilor în interiorul firmei, recuperarea s-a realizat foarte bine. Scopurile de corectitudine şi eficienţă s-au reflectat în toate elementele de producţie, de la instalarea unor noi prese de vin până la un sistem complet de stimulente pentru angajaţi.

Contele Robert-Jean de Vogüé, o figură remarcabilă în achiziţionarea vinurilor, a devenit liderul companiei Moët & Chandon în anii 1950. Transformat dintr-o afacere de familie într-o corporaţie, Moët & Chandon de sub conducerea lui Vogüé a cunoscut un succes şi o expansiune de nedescris. În 1962 a devenit prima firmă de şampanie enumerată în cadrul pieţei de capital a Franţei. În acelaşi an, compania a obţinut drepturi depline asupra celei mai vechi case producătoare de vin din Franţa şi principalul competitor al Moët & Chandon, Ruinart Père et Fils. O altă casă rivală producătoare de vinuri, Champagne Mercier, a fost preluată în 1970. Puţin mai târziu Moët & Chandon a devenit interesată de Christian Dior SA, firmă de parfumuri aparţinând lui Christian Dior, care a fost primul investitor din afara industriei cu vinuri; curând, şi această companie a fost preluată de Moët.

Moët & Chandon a realizat un salt uriaş spre dezvoltare şi succes în 1971 când a fuzionat cu marele producător de Jas Hennessy & Co. pentru a crea Moët-Hennessy. Decizia a fost luată ca urmare a unei ordonanţe din anul 1927 care limita terenurile pentru cultivarea viţei de vie destinate producerii şampaniei la 34.000 hectare. De Vogüé a considerat că terenul de rezervă pentru cultivare pe care îl deţineau (mai puţin de 25.000 de hectare) ar fi devenit complet neroditor până în anul 2000 datorită cererii foarte mari de şampanie.

Astfel că, unirea cu Hennessy a părut cea mai logică, ei putând asigura celor de la Moët diversitate şi un viitor stabil. Împreună, cele două companii au crescut financiar şi au reuşit, ca grup, „să stimuleze creşterea intereselor comune pe plan internaţional”.

În 1973, compania a lansat Domaine Chandon, o sucursală în California.

S-a realizat şi ultima fuziune, cu Louis Vuitton, un prestigios furnizor de bunuri de lux.

Această ultimă fuzionare a dat naştere celei mai mari companii de lux din lume, Moët-Hennessy • Louis Vuitton LVMH, aducând un câştig de peste 16 miliarde de euro în anul fiscal 2004. În 2006, Moët & Chandon Brut Impérial a emis o serie extrem de limitată de sticle din şampania denumită „Be Fabulous” (care se dorea a fi un omagiu adus sticlei originale) decorate cu cristale Swarovsky. Tot în 2006, Moët & Chandon a iluminat Statuia Libertăţii din New York cu ocazia celebrării celei de a 120-a aniversări. În 2007, compania şi-a lansat şampania Grand Vintage 2000 European Launch la Musée de l’homme în Paris.

Potrivit Universităţii din Reims, într-un pahar mediu de şampanie sunt cam 2 milioane de bule. În iulie 2010, 168 de sticle de şampanie vechi de mai bine de 200 de ani au fost recuperate de pe o epavă din Marea Baltică. Valorea lor este 70.000 de dolari bucata. În jur de 80-90% din şampania vândută este non-vintage – un amestec de vinuri variate din recolta acelui an, plus alte vinuri din ani diferiţi. Vintage este făcută din struguri recoltaţi în anul specificat pe sticlă. Dacă se consideră că într-un anumit an nu s-au produs struguri de o calitate bună, şampania nu va fi produsă.

În anul 79 d.Hr., după ce erupţia vulcanului Vezuviu a distrus podgoriile romane, Domiţian a poruncit ca pământul din Galia să fie transformat din suprafete agricole în vii. În anul 496 d.Hr, şampania (un vin roşu fin) este menţionată pentru prima dată în carţile de istorie (la încoronarea lui Clovis, rege al francilor, în Catedrala din Reims, în ziua de Crăciun).

În 1743 este fondată Moet & Chandon, una dintre cele mai bine vândute marci de şampanie. În 1805, Nicole-Barbe Ponsardin Clicquot preia conducerea fabricii de şampanie. Deşi foarte tânără, văduva Clicquot se dovedeşte a fi o abilă femeie de afaceri.

În 1863, Moet & Chandon lansează prima marcă mondială de şampanie, numită „Brut Imperial“, ca un omagiu adus lui Napoleon Bonaparte. În 1935, Moet lansează Dom Pérignon, prima şampanie cuvée de prestige, făcută din cei mai buni struguri.

Până în 1909, regiunea Champagne a vândut in jur de 39 de milioane de sticle pe an în toata lumea. Până în 2007, au fost vândute 339 de milioane de sticle pe an. În 2009, după izbucnirea crizei, vânzările au scăzut până la aproximativ 293 de milioane de sticle pe an. Cu toate acestea, se prevede, totuşi, o revenire, cererea, în special în Asia, va depăşi în curând oferta.

Dom Pérignon este o marcă de şampanie produsă de Moët & Chandon. Numele îi vine de la călugărul Dom Pérignon, care a fost un important pionier în supravegherea calităţii realizării şampaniei, dar care, contrar miturilor, nu a descoperit metoda ce stă la baza producerii vinului spumant. Dom Pérignon a fost primul prestigios vin cuvée, în urma ideii propuse de Englishman Laurence Venn. Primul vintage al Dom Pérignon a fost din anul 1921 şi a fost pus în vânzare abia în 1936. Dom Pérignon este o şampanie vintage, prin vinatge înţelegându-se că băutura este preparată doar în cel mai bun an şi toţi strugurii folosiţi sunt recoltaţi în acelaşi an. Multe alte şampanii, din contră, sunt non-vintage, fiind preparate din struguri recoltaţi din ani diferiţi.