Salvati Tabara de la Sighet!

„Tabara de Sculptura” de la Sighetu Marmatiei (unde o parte din cei mai mari sculptori ai Romaniei a lucrat in anii ‘80, fiind apoi abandonata) este in pericol de moarte. Sculpturile, care nu au fost inca furate, sunt deteriorate, putrezesc sau sunt bagate pe foc, fara ca cineva sa intervina. Tabara Nationala de Sculptura in lemn, a fost una din gaselnitele pozitive ale regimului petrecut in 1989. In acei ani, s-au mai organizat asemenea tabere intr-o serie de localitati, precum Hobita Gorjului - unde s-a nascut Brancusi, sau Magura Buzaului - locuri care au devenit azi parcuri pline de sculpturi, de toata frumusetea. Deci, nu ca la Sighet! Totul a inceput prin 1984, cand un grup de sculptori, a primit aprobarea de a organiza o tabara de creatie la Sighetu Marmatiei. Locul a fost ales cum nu se poate mai bine: pe dealul Dobaies, langa Muzeul Satului, pe un podis de pe care se vede tot Sighetul, valea Tisei cu satele ucrainene sau Muntii Gutaiului. Sculptorii au venit, au mesterit, si dupa cateva saptamani, si-au implantat rodul muncii in pamant. Pe locul viran de pana atunci, au rasarit astfel vreo 15 sculpturi monumentale din lemn, de mari dimensiuni, toate inspirate din Maramuresul traditional. In anul urmator sculptorii au revenit, impreuna cu alti tovarasi de breasla, si au lasat in urma alte zeci de monumente fascinante. In 1987 au repetat isprava, in cadrul celei de a treia editii (si ultima). Cei trei ani de munca au adus Sighetului si Maramuresului un numar de circa 60 de mari monumente din lemn (lucrari artistice, nu kitch-uri). Cadou, din partea unor sculptori valorosi, pentru locul care i-a gazduit si inspirat. Astfel, Alexandru Marchis, unul dintre initiatori, a lasat acolo patru lucrari, precum „Casa Fiintei”, sau „Pasarile” (circa 15 pasari stilizate - inalte de 1-2 metri, raspandite pe o coasta de deal, sugerand un stol de pasari asezate la odihna). Octogenarul de azi, Ovidiu Maitec, unul dintre cei mai mari sculptori ai Romaniei moderne (care lucreaza azi la Paris), a postat pe Dealul Dobaiesului un „Tron” fantastic (pe care ma asezam uneori, pe vremea cand exista, pentru a ma bucura de extraordinara panorama vazuta „de sus” a Sighetului). Un alt ctitor al taberei, sigheteanul Mihai Borodi, traitor si el astazi in Franta, a lucrat deasemenea pe Dobaies. Apoi, a venit Revolutia. Pamantul pe care au fost ridicate lucrarile a fost revendicat, atribuit proprietarilor de drept, iar acestia l-au vandut mai departe unui investitor evreu, despre care se aude ca vrea sa-si construiasca un conac acolo. Nimeni n-a revendicat sculpturile (care, de fapt, ar fi ale orasului), iar primariei nu pare sa ii pese. Din cele 60 de sculpturi initiale, mai supravietuiesc, deterioate, descompletate, mucegaite si putrezite, vreo 20-30. „Tronul” lui Maitec a disparut. Solutia ar fi ca lucrarile de acolo sa fie preluate de primarie si de Muzeul Maramuresului, pentru a fi restaurate si apoi expuse in spatii publice (parcuri, holuri monumentale etc.). Daca acest lucru nu se va realiza, autoritatile vor fi singurele vinovate pentru distrugerea acestor piese de arta, si nicidecum noul proprietar al terenului, care, probabil, habar n-are ce cauta lemnele acelea pe terenul sau. Ce spun oficialii Primarul Eugenia Godja: „Da, ne-am gandit si noi ce sa facem cu sculpturile acelea. Nu stiu daca sunt valoroase, mi s-a spus ca ar fi doar modele, dar o sa incercam sa gasim o solutie. Din cate am aflat de la juristii nostri, in cazul in care nici un sculptor nu-si revendica opera, atunci sunt ale municipalitatii.” Viceprimarul Stefan Beres: „Nu am date multe despre asta. Da, stiam „Tronul” lui Maitec. Cum, a disparut?! Trebuie vazut ce va spune Muzeul Maramuresului, dupa ce se va intoarce directorul Dancus in tara. Am putea gasi locatii pentru sculpturile pastrate, in squarurile si parcurile orasului. Ar fi un mare pacat sa se piarda.” Asteptam, deci, masuri ferme si urgente. Se retrage lemnul in pamant „Pe dealul Dobaiesului, la Muzeul Satului Maramuresean, am privit de multe ori asfintitul...Pe dealul Dobaiesului, in preajma unor – astazi muribunde - magnifice lucrari de sculptura monumentala in lemn. Tabara de sculptura, organizata la dealul numit, s-a tinut ani buni, pana in 1989, cand si-a incetat lucrarea. Lemnul sculpturilor a pornit acum a se retrage inapoi, in pamantul din care s-a nascut, unde se va face ceea ce-a fost dintai – samanta”, a punctat recent scriitorul Lucian Vasilescu. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro