Salvati fetita de 15 ani!

* Un caz socant a readus in atentia noastra problema copiilor aflati in plasament maternal pentru multi ani, dupa care sunt luati de parintii naturali sub sloganul reintregirii familiei. L. este o fata de 16 ani. Din iarna a fost reintegrata in familie. Acum parintii se pregatesc sa o duca in Italia, afirma vecinii. Sa practice prostitutia. Fata de 16 ani a stat din frageda pruncie in mai multe stabilimente de protectie a copilului, institutii ale statului. De pe la 5-7 ani a fost data in plasament la o femeie-asistent maternal din Ferneziu. L. este fata de tigani, dar dupa infatisare nu pare a fi. E drept ca a crescut intr-un mediu mai prietenos, cel putin in teorie. Asistentii maternali sunt acei angajati ai Directiei pentru Protectia Copilului ce iau in ingrijire copiii abandonati de mame iresponsabile. Sub pretextul ca nu o poate creste, mama L. a dat-o statului. Fetita a urmat calea „desertului” celor ai nimanui. A crescut, s-a maturizat mai repede, a ajuns intr-o familie de romani, la scoala cu ceva intarziere, dar intr-un loc in care, teoretic, a primit un minim de educatie si afectiune. Mama si-a continuat viata, a mai avut o fata, acum de vreo 11 ani, s-a asezat langa un barbat care isi spune tata si traieste in capatul unui important bulevard din Baia Mare. Locuinta familiei este de fapt o cocioaba mizera ridicata in tufisurile de pe malul Sasarului. Vecinii din zona au observat ca familia de tigani are un membru nou. Vrand, nevrand au vazut ce se intampla cu fata, au vorbit cu ea, i-au mai dat sa manance cand s-a putut. Asa au aflat ca se intentioneaza sa fie dusa in Italia. Ne-au cautat la redactie si ne-au rugat sa o ajutam pe L. Oamenii se tem sa vorbeasca deschis. Tiganii sunt violenti si se leaga de toata lumea. Acolo in zona, stau mai multe familii in astfel constructii insalubre, neigienice si ilegal ridicate. „Fata a venit de prin iarna. O exploateaza. Trebuie sa care apa de la sute de metri in niste bidoane. Cum au chef o trimit sa care lemne, apa, sa caute in gunoaie, iar acum se pregatesc sa o duca in Italia. Parintii umblau sa faca acte. Nu stim ce acte, dar ne temem de viata aceste fetite. Ce ar putea face in Italia, doar sa fie prostituata, vanduta poate de niste scelerati. Pai, pe fata asta mai mica am vazut-o cum au dus-o pe strada. Se plimba de sus, in jos. Va dati seama ce putea face acolo! Ajutati-o pe fata asta mai mare!”, ne-au rugat vecinii. Am plecat sa vedem unde este locuinta de vara a familiei V. Dupa aproape o ora, am dat de „cartierul rezidential” al tiganilor care stau in tufisurile mari ce cresc acolo. Pe o carare ingusta am ajuns la coliba lui V. Doi caini vigilenti ne-au semnalat prezenta. De departe se auzea o conversatie dusa pe tonuri inalte intre o femeie si un barbat. Am vazut coliba si am ramas fara glas. Intr-o chestie de cativa metri patrati traiau cel putin patru persoane, dintre care doi copii. Mama ne-a vazut si a venit sa vada ce vrem. I-am explicat pe scurt ce am aflat de soarta lui L. Intre timp, s-a apropiat si barbatul, un tip la bustul gol, plin de tatuaje si cu o lehamite greu de tradus in cuvinte. „Unde sa mergem in Italia? Nici nu am acte… Da! Am adus fetita acasa… Nu stiu ce vreti! De unde sunteti?”, am inceput dialogul cu parintii lui L. Barbatul a oprit-o pe femeie cu un gest scurt si a spus ca vorbeste el. „Am fost plecat in Italia, unde lucrez. Am un loc de munca bun, castig 1000 de euro pe luna. Fata de care intrebati o cheama L. Am scos-o cu greu. E fata noastra, vorba aia! Am bagat-o la scoala aici langa noi si nu am avut treaba o vreme. Apoi a inceput sa umble la baieti. Isi facea de cap acolo unde a stat. A fugit de acasa. Spunea ca merge la scoala si mergea la baieti. A fost obligatoriu sa mergem cu ea la scoala. Le-am spus celor de la Protectia Copilului ce am patit si ca nu mai vrem. M-am saturat. A trebuit sa vin acasa, ca mama ei nu mai putea face fata. Atata ii mere capu’ sefule! Am spus ca vreau sa o dau la o scoala speciala, sau sa faca ceva cu ea, noi nu mai stim ce sa facem. Fuge in Ferneziu si vine tarziu acasa (vorba vine, n.red.). In Ferneziu a stat opt ani si inainte a stat la o Casa de Copii. Nu am incredere in ea, ne face o gramada de probleme. Eu mai am una de crescut, trebuie sa lucrez sa castig pentru o bucata de paine. Dar L. este rea. Si eu am avut gagici la viata mea, dar ea sa mearga la un baiat… nu se mai poate. Nu stiu ce vom face. Am vorbit cu doamna Camelia de la Protectie si a spus ca dupa vacanta o sa vedem ce vom face. Poate o ducem la o scoala la Sighet”, ne-a explicat barbatul. A chemat-o si pe L. sa fie de fata la discutie. Cu ochii in pamant, fata de 15 ani si jumatate aproba tot ce spuneau parintii. De la locuinta de lux a familiei V. am plecat la DPC. Stiam ca va urma o istovitoare discutie cu angajatii de acolo. In lipsa directorului, am ajuns la mana unor functionare de la Serviciul de Asistenta Maternala. Doamna care era in masura sa ne dea, teoretic, informatii, se afla la Secretariat. Acolo, vreo doua persoane. Nu era secretara pe care o cunosteam. Doamna de la Asistenta Maternala a vorbit ceva cu cea de dincolo de birou si i-a pus pe masa un parfum, din cele care, probabil, sunt aduse de la ucraineni. Ambalajul parfumului era azuriu. Probabil un fel de mita, sau trafic de influenta, cine stie… Am ajuns si in biroul de Asistenta Maternala. Am facut vizual cunostinta cu doamna cu parfumul. A trebuit sa explic altei doamne ce vreau. „Fara aprobarea domnului director…”, a fost raspunsul. Am vorbit din nou cu directorul, plecat la Cluj. Acesta a spus ca pot obtine informatii… Pana la urma l-am dat pe director la telefon, pe impulsurile noastre. Jenant! Intrebari pentru profesionistii protectiei copiilor: „Daca povestea vecinilor e adevarata si fata e dusa la prostitutie in Italia ce veti face? Cum poate un om normal la cap sa aprobe ca o fata de 15 ani sa stea intr-o cocioaba intr-o promiscuitate incredibila? Care este rolul acestor directii si servicii de asistenta, daca copiii sufera in tacere?” O cerere idioata A trebuit sa facem o cerere cu ce ne intereseaza. Nu am cerut date confidentiale, de identitate, adrese si tot ce tine de intimitatea pe care cei de la DPC se fac ca o protejeaza. Cu chiu, cu vai, am aflat ca fata a fost data la cererea parintilor. Asta da argument! „A fost in Comisia…si s-a aprobat reintregirea familiei. Am fost acolo si am vazut unde locuiesc. Da! Este o cocioaba…Si?”, cam asta a fost explicatia. Apoi s-a aruncat cazul la Directia de Asistenta Social din cadrul Primariei. „Am trimis trei adrese si nu am primit nici un raspuns. Trebuiau sa faca anchete sociale”, a mai spus doamna cu parfumul. Nu a vrut sa ne dea posibilitatea de a vorbi cu asistenta maternala. E secret! La Primarie, numai de bine. Greu si acolo. Ar fi trebuit sa dam noi telefoane pe la Autoritatea Nationala, o chestie din asta, fara cap si coada. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro