Sala Sporturilor nautice

Sala Polivalenta “Lascar Pana” este intr-o stare avansata de degradare. Faptul ca activitatea nu a fost intrerupta niciodata pentru reparatii capitale a lasat urme adanci, prin tavan ploua, iar parchetul a implinit „venerabila” varsta de 29 de ani In ultimii 10 ani, Sala Sporturilor, asa cum o cunosc baimarenii, a fost supusa fenomenului “natural” de imbatranire fortata, in aceasta perioada lucrarile de investitii si de modernizare fiind aproape nule. Iernile geroase si ploile abundente au facut ca izolatia salii sa cedeze si spectatorii au putut deja experimenta pe propria piele “picatura chinezeasca”. Este deja „celebra” imaginea umbrelelor agatate de tavanul salii pentru a colecta stropii naravasi. Si porumbeii care zboara nestingheriti prin sala!, sau dubla pana de curent de la Cupa Top Trade. Aspectul exterior al cladirii ne duce cu gandul la un colos in descompunere. “S-a carpit pe ici pe colo, dar cel mai bine este ca functioneaza. Daca cluburile si-ar fi platit datoriile alta ar fi acum situatia, am fi avut bani sa mai modernizam una, alta. Nu ne incalzeste deloc faptul ca aplicam penalitati, toata lumea vrea sa se pregateasca, dar nimeni sa nu plateasca. Daca am fi avut bani, s-ar fi putut face treptat inlocuirea anumitor elemente uzate, ma doare sufletul cand vad ca se degradeaza sala”, povesteste, abatut, Valer Zaharie, tehnician-constructor al DSJ Maramures, cel care se ocupa de Sala Polivalenta “Lascar Pana”. S-au intocmit proiecte pentru inlocuirea tamplariei metalice a geamurilor de la intrare, refacerea acoperisului si a hidroizolatiei, refacerea suprafetei de joc (veche din 1976) si inlocuirea scaunelor din tribune. Estimarea totala a refacerii Salii Sporturilor se cifreaza la 15 miliarde de lei. Banii ar trebui sa vina de la buget, dar dupa modul in care se preocupa alesii judetului de sport, fara sponsorizari, sala va arata tot asa si-n 2015. Doar cheltuielile legate de gaz, curent si apa au fost in luna februarie de 800 de milioane de lei, iar suma primita abia a ajuns la 300 de milioane (din care trebuie platiti si angajatii DSJ). Restul trebuie acoperit din chirii. Desi neplata acestora este mult trambitata de conducerea DSJ, majoritatea reprezentantilor cluburilor declara ca sunt la zi cu plata acesteia. Unde sunt atunci fondurile ce trebuiau atrase pentru modernizarea constructiei? Din 1997 incoace, un zero mare sta in dreptul investitiilor la sala. Ne “mandrim” cu: cel mai vechi parchet din Romania, cea mai rudimentara tabela functionabila si cu responsabilii acestui dezastru care si-au „tras” vile si limuzine la scara. Marirea si decaderea „imperiului sportiv” 1976 – Se da in functiune Sala Sporturilor cu o capacitate de 2.060 de locuri, una din cele mai mari sali din Romania l 1990 – Se da in folosinta centrala termica proprie si are loc descentralizarea cotelor de gaz pe obiective l 1991-1995 – Se refac vestiarele l 1994 – Geamurile laterale sunt inlocuite l 1993-1994 – Se schimba izolatia acoperisului cu spuma poliuretanica l 1996 – Se inlocuieste vechiul sistem de iluminare cu unul nou, ce asigura cei 800 de lucsi necesari desfasurarii competitiilor europene l 2004 – Se incepe utilizarea noii tabele de marcaj bazate pe proiectie l Tarife practicate pentru inchirierea salii: Sportivi de performanta – 350.000 lei/h l Sportivi amatori – 700.000 lei/h l Vestiare – 175.000 lei/h l Sala de forta performanta – 100.000 lei/h l Sala de forta amatori – 200.000 lei/h l Sauna amatori – 600.000 lei/h l Pista de atletism – culoar – 75.000 lei/h. Cornel Savoiu: “E tragic!” Cornel Savoiu, directorul DSJ Maramures, arunca mingea dezastrului in terenul autoritatilor locale: “Prin grija Consiliului Local si Judetean, din 1997 nu s-au mai alocat DSJ-ului bani pentru baza materiala. Banii alocati sportului am preferat sa-i directionam catre cluburi, caci 1-2 miliarde de lei sunt apa de ploaie pentru Sala Polivalenta sau bazinul de inot. Desi autoritatile locale ar avea posibilitatea sa aloce mai multi bani, in ultima perioada a trebuit sa ne bazam mai mult pe fondurile primite de la Agentia Nationala pentru Sport. Ma gandesc cu groaza ca din 2007, o data cu alinierea la structurile europene, bazele vor intra in administrarea consiliilor locale, doar cele de interes national vor ramane in subordinea Comitetului Olimpic Roman. E tragic, nu vreau sa fiu rau, nici sa fac reprosuri, dar in ultimii ani n-am vazut 1 leu (de la Consiliul Local) pentru renovari sau modernizari. E totusi bine ca macar cluburile reusesc sa supravietuiasca. Avem un proiect inaintat ANS-ului in valoare de 900.000 euro pentru modernizarea salii, dar ramane de vazut daca vom primi sau nu fondurile. Incercam totusi sa mentinem sala in parametri de functionare… chiar daca se degradeaza pe zi ce trece.” „Lipsesc doar (!) banii” “Ce am realizat din 1997 si pana acum s-a facut cam cu 60% fonduri de la Agentia Nationala pentru Sport si restul din surse proprii. Ajutorul municipalitatii a fost aproape nul. Sa nu uitam ca valoarea chiriilor a ramas neschimbata de trei ani, desi toate preturile au crescut.” – Cornel Savoiu, director DSJ Maramures “Ne-ar ajuta daca sponsorii echipelor ar dori sa faca lucrari in contul datoriilor cluburilor, reprezentand chiriile restante. Doar din penalitati am fi reusit sa facem lucrari la sala, dar cred ca situatia nu este inca foarte grava. Vointa exista, lipsesc doar banii” – Valer Zaharie, tehnician constructor DSJ Maramures Claudiu BABAN