Tomograful lui Sabin / Borş

„Secretul borşului de peşte nu mai e de mult un secret: se bagă întâi chilca, peştele mic, obleţii şi albitura, se dă un clocot, apoi ei, întrucât şi-au făcut datoria, se svârlă şi se bagă în zeamă peştele mare... Mă bate gândul că şi unele fapte politice, chiar revoluţii, se săvârşesc după aceleaşi reţete. Se aruncă întâi în foc chilca, omuleţii mai neînsemnaţi, tineretul năzdrăvan, masele de manevre, guralivii, veşnic nemulţumiţii, puşii pe zurbă şi pe schimbare. O bună parte din ei se lichidează, «manu militari». O altă parte se trece mai apoi pe linie moartă, se inactivează de la sine. Apoi intră în arenă, mai exact în ciorbă, peştii mari, cărnoşi, de durată, care dau borşului oarecare consistenţă. Dar şi din aceştia pot fi unii aruncaţi peste bord când vin rechinii şi speciile foarte adaptate la acaparare, dinţoşii, necruţătorii. Însă, cum în lume totul trece, alţi necruţători îi devorează pe cei dintâi în cadrul borşului politic...În faza a doua a ciorbei, treaba se mai aşează, chilca primară este zvântată şi zelatorii înfierbântaţi încep să fie traşi la răspundere, ba chiar pedepsiţi. Mai întâi, ca la gladiatori se arată cu degetul în jos... apoi se acuză devierea, adică excesul şi se reclamă legalitate... Ciorba ar trebui să fie bună, dar nu prea are gust. Pe alocuri e chiar greţoasă...Colţoşii sunt la post, rechinii bălăcesc în voie. Un peşte-şarpe conduce jocul, dând la fiertură un iz de ciuşcă şi de boia. Cei mai mulţi servesc sorbind cu linguriţa de pe margini. Alţii înghit în sec. Albitura revoluţionară a fost scoasa cu prostovolul şi dată de-o parte... pe margine aşteaptă o nouă plevuşcă bine îndrumată... Lingura şi strachina, mămăliga e gata!”

Paul Everac