Sándor Nylasy

Pictor afiliat idealurilor estetice ale realismului de final de veac nouasprezece, Sándor Nylasy (02.12.1873, Szeged – 06.01.1934, Szeged) reprezinta unul dintre exemplele tipice ale limbajului pictural pe care s-a fundamentat pictura baimareana in „era” coloniilor Scolii Hollósy. Lexicografia internationala asociaza creatia acestui artist picturii de gen practicate masiv, in spatiul central european, in jurul anului 1900. Analiza de profunzime a valorilor de discurs plastic pe care le-a cultivat cu consecventa de-a lungul unei cariere prolifice, poate releva caracteristici substantial mai nuantate. Educatia si activitatea artistica Sándor Nylasy si-a inceput studiile la Scoala de desen dupa model din Budapesta. In sezonul 1894/ 1895 a frecventat, la München, cursurile Scolii particulare de pictura Simon Hollósy, dupa care a plecat la Paris unde a petrecut o scurta perioada de studii la Academia Julian. In 1897 a venit pentru prima oara la Baia Mare. Aici a activat in cadrul editiilor 1897, 1898, 1899 si 1900 ale coloniilor temporare, participand de asemenea la cele trei expozitii pe care colonistii baimareni le-au prezentat la Budapesta in anii 1897, 1898 si 1899. In 1898 s-a stabilit definitiv la Szeged (Ungaria) unde a locuit si lucrat pana la sfarsitul vietii. A expus aproape anual la Budapesta, si cu intermitente la Szeged (1920, 1927 etc.). In 1934 i s-a organizat o ampla retrospectiva postuma, iar in 1973 o alta cu ocazia aniversarii sale centenare. Piesele sale sunt prezente in selectia de arta baimareana din cadrul expozitiilor permanente ale Galeriei Nationale din Budapesta si, deopotriva, in numeroase manifestari temporare consacrate in Ungaria artei de la Baia Mare. La Baia Mare i-au fost prezentate mai multe lucrari in cadrul Expozitiei jubiliare cu caracter retrospectiv ce a marcat, in august 1912, un deceniu de la infiintarea Scolii Libere de Pictura. Incepand din 1962, creatia sa a fost constant prezenta in seria expozitiilor permanente ale muzeului de arta, precum si in numeroase expozitii temporare tematice, intre care marea retrospectiva centenara din 1996. Creatia artistica De-a lungul unei cariere artistice bogate si relativ prolifice, Nyilasy a practicat o peisagistica plein air-ista care i-a adus in timpul vietii o buna notorietate precum si cateva premii oficiale. A fost influentat initial de János Tornyai si Mihály Munkácsy, apoi de pictura lui Simon Hollósy, pentru ca pe la sfarsitul anilor \'90 sa atinga maturitatea unei viziuni originale intemeiate pe matricea realismului rustic. A pictat de preferinta peisaje compozitionale cu personaje rurale in ipostaze calme, aproape sarbatoresti. Lumea umana pe care o cultiva Nyilasy este cea a unei clase taranesti de mijloc, purtand un port ce conserva particularitati etnografice evidente. Universul cromatic este variat si contine asocieri tonale si detalii de tehnica a pensulatiei ce evoca asimilarea selectiva a unor caracteristici impresioniste. Desigur, aceasta formula stilistica este intrucatva compozita si evident paralela cu evolutiile innoitoare pe linia avangardismului. Totusi, ea si-a avut rolul ei bine precizat in cautarile artistice din Europa Centrala si Rasariteana la rascrucea anului 1900. Acest rol este circumscris eforturilor de identificare a unui ideal de frumos apropiat de experienta contingenta – un ideal chemat sa satisfaca dorinta afirmarii identitatii culturale nationale cu instrumentele imaginii picturale, dorinta de altminteri puternic generalizata in aceasta parte a Europei inaintea primului razboi mondial. Exprimand elocvent acest deziderat, pictura lui Nyilasy ilustreaza bine varianta maghiara a unui fenomen de larga si semnificativa raspandire europeana, din Elvetia lui Max Buri pana in Rusia Peredvijnicilor, trecand prin Romania lui Nicolae Grigorescu, Arthur Verona si a societatii Tinerimea Artistica, Germania lui Max Liebermann, Alexander Liebmann si Jakob Nussbaum, Polonia lui Konrad Krzyzanovsky si Benedikt Kubicky etc. Iar faptul ca la acest ideal au aderat – cel putin pentru o vreme – o buna parte a studentilor si artistilor care au frecventat coloniile temporare baimarene din vremea Scolii Hollósy nu este, desigur, un fapt lipsit de semnificatie. Privita din aceasta perspectiva, pictura lui Nyilasy, dar si – bunaoara – etape din creatiile lui Oszkár Glatz, Gyula Rudnay, Alexandru Pop, Ferenc Ács, Arthur G. Verona ori Ipolit Strambu, isca interesante probleme de istorie si sociologie a culturii. Tiberiu ALEXA director, Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare»