S-a ales praful de concordia din CL

* Consiliul Local Baia Mare (CL) a devenit un „ring” in care se desfasoara un „sport sangeros”, respectiv ocupatia de ales local, demnitar in exercitiul functiunii. Sub lentilele reci ale camerelor de filmat, consilierii baimareni si executivul Primariei au dat un spectacol greu de uitat, greu de digerat… Sedinta de CL a avut pe ordinea de zi 22 de proiecte de hotarare, un borderou suplimentar si Diverse. Putin in comparatie cu vremurile bune in care se discutau 50-70 de proiecte de hotarare intr-o sedinta. Din motive de criza economica nu se mai lucreaza, mai ales in constructii, din aceasta cauza nu mai sunt extinderi sau cereri pentru noi obiective. Daca nu exista „mate-rialul clientului”, alesii si-au gasit de lucru pe santierul politicii, semn ca demnitatea de ales al orasului (adica cel dezbracat de haina politica) nu are importanta in fata cererilor de ordin politic. Pana mai ieri, consilierii vorbeau de interesele comunitatii si nu ale partidelor din care provin, acum nu se mai vorbeste de comunitate decat intr-o simbioza cu partidul. Un singur fost consilier a respectat aceasta, hai sa-i spunem cutuma. Fostul ales, un cunoscut medic, un tip de onoare a vrut sa faca cate ceva pentru oras, nu a putut si a renuntat la calitatea de consilier. A ales profesia… Revenind la sedinta de pomina, trebuie sa subliniem interesul angajatilor din Primarie pentru sedinta. Din cand in cand, grupuri mai mari sau mai mici de functionari se interesau de proiectele aflate in dezbatere. Interesul celor din Primarie a fost iscat de proiectul cu salarizarea personalului din Primarie. Din pacate pentru ei, discutiile prelungite pentru unele „discutii” au dus la prelungirea programului. La inceput, liberalii au cerut 20 de minute pentru a se pune de acord, in cadrul grupului de consilieri PNL cu privire la o solicitare legata de SC Romaltyn. Cu multe peripetii, liberalii s-au retras pentru cateva minute (vreo 25 de minute) intr-un birou alaturat. In lipsa lor, consilierii au vorbit vrute si nevrute. Parca era la piata. Unii ieseau afara, altii intrau, se fuma in toate locurile pentru fumat, se bea apa si se imparteau hartii cu adrese, informari. Publicul se plictisea, presa se plictisea, consilierii se plictiseau. In aceasta stare de plictis general au aparut liberalii. Ca o furtuna de primavara. Au taiat in carne vie. A fost o lectie de politica si cel mai bun exemplu ca alesii locali sunt politicieni (unii, altii duc doar tava). Pe scurt, Mircea Dolha a fost schimbat cu Istvan Ludescher. Incalziti de eveniment, consilierii si-au suflecat manecile camasilor, metaforic vorbind, si au inceput sa traga in toate partile. In scurt timp peretii s-au inrosit. A curs sange si fragmente de cranii (ca tot sunt la moda), au curs lacrimi de nervi si tensiune in stare pura. Venele alesilor s-au umflat ca o perna gonflabila. Ce mai, s-a strigat, s-a vorbit peste microfon. Care cum avea ceva de reprosat, o facea direct si fara finalitate. Este greu de inchipuit o sedinta de CL mai rea. Si toate acestea in conditiile in care presedinte de sedinta a fost Virag Arpad, un tip mai greu de intimidat. La proiectul de hotarare legat de situatia financiara anuala si ane-xele la aceasta (pe anul 2009), Dumitru Matei a cerut colegilor consilieri sa fie atenti ce voteaza. In vacarmul creat s-a cerut ca Mircea Dolha sa prezinte mate-rialul. Invitatia a fost facuta la un mod mistocaresc, dar Dolha a „ridicat manusa”. „Accept provocarea!” a spus el si a cerut celor de la tehnic sa prezinte graficele si tabelele pregatite cu ajutorul video-proiectorului. Spre disperarea unora, scula nu vroia sa porneasca. Dolha a inceput sa citeasca siruri lungi de cifre, greu de inteles. Publicul a aplaudat si a cerut ca filmul sa fie intrerupt, dar ambitios, Dolha a vrut sa demonstreze ca se descurca pe un taram fragil, cel al finantelor, cu tot ce implica un buget al unui municipiu de categorie B. Dupa ce a pornit si proiectorul, lucrurile au intrat in plictiseala de dinainte. Dolha citea de pe foaie siruri lungi de cifre, uneori cu greseli de interpretare (de la milioane la miliarde, etc). Probabil cei care l-au provocat pe Dolha au regretat. Materialul s-a dovedit a fi destul de stufos. Asa au trecut cateva zeci de minute. Alesii nu au mai comentat nimic. Au votat ce au ascultat si asa s-a terminat povestea. Salariile discordiei Cel mai asteptat punct de pe borderou a fost cel legat de salariile celor din Primarie. De fapt, era vorba de acordarea unor suplimente salariale functionarilor publici de executie si de conducere din cadrul aparatului de specialitate al Primariei, egale cu diferenta dintre salariul de baza prevazut pentru functiile publice de stat si salariul de baza prevazut pentru functiile publice locale. In traducere, s-a dorit o egalizare a salariilor intre cei din Baia Mare si cei din Bucuresti. Mentionam ca aceste sporuri salariale au fost castigate in instanta. Exista o sentinta definitiva. Dincolo de aceste aspecte (majoritatea functionarilor beneficiari ai acestor suplimente salariale au lefuri mici si foarte mici), exista momentul nefavorabil pentru a promova un astfel de proiect de hotarare. In timp ce guvernul taie intr-o veselie salarii si pensii, se cer acordarea de bani, chiar daca ei sunt „castigati” in instanta. Consilierii au cerut o amanare pentru a vedea cine ar beneficia, de la ce servicii si asa mai departe. Evident ca amanarea a nemultumit. Liviu Pop, li-derul sindicatului functionarilor (vicepresedinte la nivel national) a inceput o disputa cu alesii. Pop i-a acuzat de faptul ca nu vor sa puna in aplicare o sentinta judecatoreasca. S-a strigat intr-un mod incredibil. Pop s-a pornit si nu s-a mai oprit. Niciodata nu a fost vazut asa nervos, in public. Consilierii i-au cerut sa se calmeze si au amenintat ca nu vor mai discuta chestiunea respectiva. Dupa ce momentul a fost imortalizat din toate unghiurile, s-a terminat si aceasta poveste. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro