Ruta Marko-Man, via Bondi

Sfarsitul anului 2005 a adus finalul „apoteotic” al povestii expozitiei de la Szentendre, respectiv momentul in care partea romana a fost nevoita sa plateasca deserviciile de imagine care i s-au adus. Cu toate ca, prin contract, partea romana era degrevata de orice obligatii ulterioare (financiare sau de alta natura), Muzeul Judetean Maramures a platit „distractia” lui Marko Bela. In luna aprilie a anului trecut, intre Muzeul Judetean Maramures si o fundatie culturala din Szentendre a fost incheiat un contract de imprumut pentru tablourile aflate in proprietatea Muzeului de Arta Baia Mare care urmau sa fie expuse la Szentendre, in cadrul expozitiei Colonii de arta europene: Baia Mare. Finalul actiunii pare luat din Kafka: partea romana s-a ales doar cu deservicii, pe care a fost obligata sa le plateasca. Hotararea bate contractul Asa cum am consemnat, Muzeul de Arta baimarean a refuzat conceptul stiintific si expozitional propus de fundatia maghiara (am explicat in cateva materiale anterioare care au fost argumentele romanesti, cel mai important fiind refuzul de a accepta „moartea” Scolii de Pictura de la Baia Mare imediat dupa al doilea razboi mondial), motiv pentru care institutia de cultura din Baia Mare si-a asumat prin contract „exclusiv calitatea si conditia de institutie care imprumuta si nu isi asuma calitatea de partener sau coorganizator al acestei manifestari.” Cu toate acestea, prin Hotararea nr. 1119, din 22 septembrie 2005, Guvernul Romaniei a aprobat finantarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, a actiunii de la Szentendre. E o enigma de ce partea maghiara isi asuma prin contract toate cheltuielile necesitate de organizarea expozitiei, pentru ca, in final, partea romana sa fie cea care face platile! Marea problema este aceea ca muzeul, nefiind organizator, nu avea nici o obligatie financiara, fapt prevazut si de contract, asa cum am mai aratat. Pe de alta parte, muzeul nu este ordonator principal de credite si nici nu poate face plati externe. Mai mult ca sigur, Grigore Man, directorul Muzeului Judetean Maramures, s-a aflat intr-o situatie extrem de delicata. Potrivit scenariului gandit de Marko Bela, baimarenii au trebuit sa vireze niste sume defalcate care sa acopere cheltuielile partii maghiare. Presedintele Comisiei de Cultura din cadrul CJ Maramures, Vasile Berci, ne-a declarat anul trecut, atunci cand am aflat ca, pana la urma, partea romana va plati distractia lui Marko Bela, ca in acest caz, in mod normal, platile catre fundatia ungara nu puteau fi facute de catre muzeu, ci doar de Ministerul Culturii, potrivit Hotararii amintite. Chiar daca in contractul de imprumut semnat de cele doua parti este prevazut ca organizatorii (partea maghiara) sa suporte toate cheltuielile legate de expozitie! Ata alba a lui Bela Dupa vernisajul expozitiei de la Szentendre, ne intrebam cum s-a realizat sponsorizarea manifestarii de catre Guvernul Romaniei. Raspunsul l-am aflat din Monitorul Oficial nr. 886/4 oct.2005. Prin Hotararea data cu 10 zile inaintea vernisajului a fost alocata suma de 24.000 lei (RON). In articolul 1 al hotararii apare insa o greseala: Muzeul Judetean Maramures apare ca fiind colaborator (alaturi de Ministerul Culturii si Cultelor si Fundatia Publica de Arta din Szentendre) la organizarea expozitiei. Fals! In contractul incheiat intre fundatia din Ungaria si Muzeul Judetean Maramures este prevazut faptul ca Muzeul nu este co-organizator al expozitiei. Din cauza faptului ca apropierea de sfarsitul anului insemna obligativitatea efectuarii platii catre partea maghiara (banii trebuiau cheltuiti inainte de sfarsitul anului), cineva din Guvern a grabit lucrurile. Astfel ca prin operatiuni financiare ciudate si facute la repezeala, Muzeul a platit maghiarilor sfertul de miliard tocmai pe 27 decembrie. Melania Ghiman, contabilul sef al Muzeului ne ex-plica traseul banilor. „Am primit 240 de milioane lei, in joia de dinaintea Craciunului, pe 22. In 23 am virat banii din Trezorerie la BCR, care i-a transformat in valuta, iar pe 27, banii au fost virati catre Szentendre. Nu inteleg de ce ma mai intrebati pe mine. Ca voi, de la ziar, stiti tot. De ce nu au facut cei de la Minister platile? Acum, ce sa va mai spun?”, a incheiat Ghiman. Am fi vrut o explicatie care sa ne lamureasca de ce toata povestea asta pare cusuta cu ata alba. Situatie... nefireasca Pentru a ne elucida asupra subiectului, am apelat la specialisti. Contabilul sef al unei directii aflate in subordinea Consiliului Judetean, la fel cum e si Muzeul, ne-a spus ca o astfel de institutie nu are dreptul de a avea cont in valuta si nici nu poate face plati in strainatate, decat prin ordonatorul principal de credite, respectiv CJ. Aceeasi idee a fost sustinuta si de reprezentanti ai Administratiei Financiare, care au afirmat ca platile in afara tarii se fac doar prin intermediul ordonatorului principal de credite. Ceea ce nu a fost cazul. Faptul ne-a fost confirmat de Marinel Kovacs, presedintele CJ. „Nu mi se pare normal ceea ce s-a intamplat. Muzeul este o institutie a CJ si trebuia sa ne spunem si noi punctul de vedere. Noi nu am fost consultati nici atunci cand a fost organizata expozitia, nu am stiut nimic nici in momentul in care s-au facut platile. E o situatie nefireasca”, a comentat Kovacs. „S-a interesat Prefectura (!?)” Toata „distractia”, care a servit doar intereselor culturale ale partii maghiare, a fost gandita, deloc european, de Marko Bela. In mod normal, seful udemeristilor a fost foarte interesat ca banii sa ajunga in Ungaria. Aveam informatii potrivit carora Grigore Man a fost sunat in repetate randuri de seful de cabinet al lui Marko, care a insistat ca platile sa fie facute de muzeu. Cu putina vreme inainte de efectuarea platilor, Grigore Man a fost sunat de prefectul Maramuresului, Bondi Gyongyike. Man sustine ca nu s-au facut presiuni asupra lui pentru a „rezolva cazul”, dar admite ca Prefectura „s-a interesat” de situatia platilor catre Szentendre. „Presiuni? Nu, nu s-au facut... S-a interesat Prefectura de situatia in sine. Asta inainte de a se face platile...”, a afirmat Man. N-am inteles ce treaba avea Bondi in toata afacerea asta. Prefectura n-a fost implicata in nici un fel in derularea acestui proiect, iar muzeul nu este o institutie subordonata Prefecturii. Este mai mult decat evident ca presiunile facute de Bondi, la ora respectiva inca membru UDMR, au avut conotatii politice. Am incercat sa aflam si parerea prefectului. Din pacate, Bondi ne-a explicat, in doua minute, ca nu are un minut ca sa raspunda unei intrebari simple. Era la Bucuresti... acolo unde-i si Marko. Ioan BOTIS

ibotis@gazetademaramures.ro

Ciprian DRAGOS

ciprian@gazetademaramures.ro