RURAL

* Bocicoiu Mare, comuna bilingva de dincolo de Tisa
In “casa” valahului Pancu

* Bocicoiu Mare, comuna bilingva de dincolo de Tisa
In “casa” valahului Pancu

Ca mai toate localitatile de frontiera, Bocicoiu Mare este o comuna “bilingva”. Localnicii vorbesc in dialect ucrainean, iar unii au rudenii sau chiar au absolvit o facultate “dincolo de Tisa”. Anual, comuna serbeaza ziua scriitorului Taras Sevcenko si Zilele poeziei si cântecului ucrainean. Insa nu lipsesc nici obiceiurile maramuresene sau ansamblurile de dansuri si cântece morosenesti.

Comuna Bocicoiu Mare este situata pe malul râului Tisa, la frontiera cu Ucraina si cuprinde satele Tisa, Craciunesti si Lunca la Tisa. Localitatea a fost atestata documentar in 1442, sub numele “Willa Olachalis Bochko”, proprietate a valahului Pancu din Craciunesti. Pâna in 1948, Bocicoiu Mare a fost situat de o parte si alta a Tisei, iar Lunca la Tisa era localitate ucraineana. Dupa restabilirea granitei cu Ucraina, Lunca la Tisa a trecut pe teritoriul României schimbându-si denumirea din Luh in Lunca.

Bocicoiu Mare

Primarul comunei este Santa Nicolae l din 1990, in Craciunesti se organizeaza o manifestare cultural sportiva, din care nu lipsesc cântecele si poeziile ucrainene l printre monumentele istorice ale comunei se numara “La Mohâlca” (o asezare care dateaza din perioada migratiilor) “Lazuri” (o asezare din secolul VII) si conacul Zoltan Szaplonczay din 1848-1849, care adaposteste in prezent o scoala l comuna are 4.600 de locuitori l in Lunca la Tisa functioneaza un ansamblu popular pentru copii, iar in Craciunesti un ansamblu format din adulti l 50 de persoane beneficiaza de ajutor social l comuna colaboreaza cu localitatea Bocicoiu Mare din Ucraina l pâna in 1970, la Craciunesti existau bai cu apa termala si sulfuroasa.

“Clanul” gospodarilor

Familia Ulici e cunoscuta de locuitorii din Tisa, drept “oamini harnici, cu animale multe si pamânt”. L-am gasit acasa doar pe Gheorghe Ulici, “batrânul”. “Ficioru’ s-o dus la câmp. Aveti noroc ca ati vinit amu’, ca plecam si io mintenas. Am 72 de ani, da’ inca lucru bugat. In veci mi-o placut sa am animale si pamânt. Da’ pa vremea comunismului, te-o obligat sa scrii ca nu esti capabil sa tii gospodaria in picioare. Dupa Revolutie, am facut o asociatie familiala. Avem utilaje, vaci, cai si pamânt destul. Am tânut si porci pâna anu’ trecut, da’ amu’ nu sa mai merita. Vrem sa facem o ferma de vaci. Avem si o vaca premiata la Sighet. Ne-ar mai trebui si tractoare, da’ is tare scumpe. Câstig nu avem mult, ca suntem familie numeroasa”, a spus Gheorghe Ulici.

Veteranul din Tisa

Vasile Ardelean se numara printre batrânii satului Tisa. Se bucura de fiecare vizitator care ii trece pragul si povesteste cu seninatate despre trecut. Singura conditie e sa vorbesti tare si raspicat. “Io n-aud tare bine. De vina is anii, bata-i norocu’. Is nascut din 1911… no, socotiti cât ii de atunci. Mai sunt doi-tri de-un cotingent cu mine, restu’ s-or dus. Si sotia o murit, ierte-o Dumnezeu! N-am numa’ patru clasa, c-ase o fo’ vremurile, da’ am vazut si-am auzit multe. Am lucrat la CFR, am fo’ si-n razboi. N-am stat veci de pomana, da’ la urma te doboara batrânetea”, a spus Ardelean.

Muzeul Pipas

Nicolae Pipas, din Tisa, a inceput sa colectioneze obiecte inca din copilarie. Pe atunci, adunarea timbrelor, monedelor, cartilor si ilustratelor vechi era doar o joaca. Astazi, casa sotilor Nicolae si Maria Pipas adaposteste o colectie vasta si impresionanta de obiecte vechi, cu o valoare deosebita. Inca de la intrare, te intâmpina sculpturi realizate de artisti celebri ca Oscar Han si Vida Gheza. In sopronul din apropierea casei sunt expuse lazi de zestre, mobila veche, ustensile de uz casnic, ceramica de Sacel, razboi de tesut si alte obiecte populare. Din colectia Pipas nu lipsesc monede din diferite perioade, timbre, ceramica, icoane pe lemn si sticla, fotografii, ilustrate, carti, candelabre, obiecte de cult, dantela, broderii islamice, picturi. Cele mai multe obiecte au fost achizitionate din comunele maramuresene, folosindu-se ca “moneda forte” covoarele vopsite vegetal. Printre miile de turisti care au trecut pragul muzeului Pipas se numara demnitari, ministri si parlamentari.

Paragina

Centrul de plasament din Bocicoiu Mare a functionat mai bine de patru decenii. Copiii erau cazati in doua blocuri de garsoniere, dotate cu toate utilitatile. Dupa desfiintarea Centrului, cei 140 de copii au ajuns in case de tip familial sau in grija asistentilor maternali, iar cele doua cladiri au trecut in administrarea Consiliului Judetean, care le-a lasat in paragina, desi cererile pentru inchiriere de locuinte stau doldora pe masa Primariei Bocicoiu Mare.

Ioana LUCACEL