Ruleta primarului din Barsana

Unii dintre primarii localitatilor maramuresene, cei care detin painea si cutitul improprietaririlor, comit abuzuri in serie, sprijindu-si rudele in detrimentul celor slabi, batrani si fara relatii. Urmeaza o situatie strigatoare la cer, profund imorala, sanctionata deocamdata doar prin acest articol. Batranul Vancea Ioan, zis Ionu’ Ilenii Parjii, din satul Nanasti, comuna Barsana, are 82 de ani. La varsta aceasta, omul isi alearga batranetile pe la instante, executori, prefect sau ziaristi, in incercarea de a intra in posesia propriului teren, drept refuzat sistematic de primarul comunei Barsana, Petru Cudrici. In august 2005, Judecatoria Sighetu Marmatiei a dat o sentinta definitiva si executorie. Prin aceasta, s-a hotarat ca Ionu’ Ilenii Parjii are dreptate, si ca trebuie pus in posesie pe 0,92 hectare padure, instanta obligand Comisia locala de fond funciar Barsana si la plata cheltuielilor de judecata. Numai ca sentinta a fost pusa in aplicare doar… partial. Primaria l-a pus in posesie pe Vancea, dar refuza sa legalizeze acest fapt (prin titlu de proprietate) si sa achite cheltuielile de judecata. Miza: daca s-ar da titlu pe toata suprafata, cel nedreptatit ar fi chiar unchiul primarului de Barsana, Petru Cudrici (si unchiul si nepotul au acelasi nume). Or, intre neamuri, asa ceva nu se face! Batranul Vancea povesteste simplu si plastic: „avem un loc fratesc in Lunca. Patru Cudrici, care-i unchiu’ primarului, o fo’ pus pa loc in posesie acolo, si o luat si titlul de proprietar, da’ io nu. Apoi iel o intrat cu mejda in padurea me’, si mi-o taiet si 30 de copaci. Am adus politia, o constatat ca o taiet 70 de stejari, da’ pa cand s-o ajuns la judecata, o ramas numa’ vro’ 30... De tri ani ne judecam. Nepotu’ vecinului, adica primaru’ Barsanii, nu vre’ nicidecum sa-mi daie titlu. Am fo’ de doua ori in audienta la prefect, la Baia Mare, si amu’ vreu sa marg la Bucuresti, la ministra justitiei. Am castigat la tribunal, judecatorii mi-o dat dreptate, am fo’ la executoru’ judecatoresc, da’ nu pot pune mana pa titlu! De scot titlu’, il param pa unchesu’ primarului ca ne-o taiet 30 de arbori, si i-or lua si cei 30 de metri cu care o intrat in padurea me’. Io-s om de omenie, n-am luat veci de la nime’ nimnic. N-am coconi, ase ca am infiat un nepot, pa care vreu sa-l las in tat, da’ fara probleme. Cand ne-am intalnit cu cel ce ne-o luat padurea, i-am zas: hai ma, sa juram cu mana pa Biblie! Io am vrut sa gior ca n-am luat de la nime’ nimnic, da’ iel si femeia lui n-o vrut, ca s-o temut, c-o intrat in pamantu’ mieu si mi-o taiet si arborii!” Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro