Rubens, „aerul din cer”

* La 27 mai 1640, Rubens si-a redactat testamentul si, dupa trei zile, a incetat din viata in casa sa din Anvers. Se incheia viata unuia dintre cei mai importanti artisti din istoria picturii, artist care a marcat arta baroca a secolului al XVII-lea. Peter Paul Rubens s-a nascut in Siegen, Westfalia, la 28 iunie 1577, familia sa fiind exilata din Anvers. Tatal sau, Jan Rubens, avocat de profesie, s-a dedicat formarii sale intelectuale, ca de altfel si mama sa, Maria Pypelincks. Din pacate, Jan Rubens a murit cand fiul sau abia a implinit zece ani. Maria Pypelincks a reusit sa-l introduca pe Petewr Paul la scoala lui Rumboldus Verdomk, un savant latinist, studii intrerupte dupa doi ani din cauza dificultatilor financiare. Peter Paul a devenit unul dintre pajii contesei Marguerite de Ligne d’Aremberg, dupa care, la 13 ani, a fost acceptat ca ucenic in atelierul pictorului Tobias Verhaecht. Perioada de ucenicie a luat sfarsit la varsta de 18 ani. Rubens a lucrat apoi alaturi de Adam van Noort si Otto van Veen, mare admirator al culturii clasice si al artei italiene. In anul 1600, Rubens si-a inceput prima calatorie in Italia. Venetia a reprezentat prima destinatie pentru tanarul pictor. Acolo a avut sansa de a cunoaste un nobil care i-a facilitat intrarea intr-un mediu cosmopolit si care l-a ajutat sa urce pe scara culturala si mondena. Datorita simpatiei pe care Rubens i-a inspirat-o ducelui de Mantova, Rubens a ramas in Italia mai bine de opt ani, in special in Venetia, Mantova si Florenta. Aproape un an a stat la Romaq, alaturi de familia Gonzaga, sarcina lui fiind aceea de a copia tablouri. L-au impresinat mult opere lui Michelangelo. La Roma a pictat tripticul „Inaltarea Crucii”, „Iisus incoronat cu spini”, „Coborarea de pe cruce”, realizat pentru Biserica Sfintei Cruci din Ierusalim, la cererea arhiducelui Albert de Habsburg, guvernatorul Olandei. In 1803, Vicenzo Gonzaga l-a trimis in Spania nu doar intr-o misiune diplomatica, ci si pentru a darui cateva tablouri regelui Spaniei. Rubens a admirat colectia extraordinara a dinastiei spaniole in palatele regale din Madrid si Escorial. Intors din Spania, Rubens s-a oprit la Genova, unde a primit comenzi pentru a picta portrete ale aristocratilor. Sunt lucrari care reflecta stilul liber al lui Rubens, pictorul castigand admiratia bogatei si cosmopolitei societati genoveze prin manierismul operelor sale. Rubens a anuntat aparitia unui gen cu totul modern pentru acea epoca, in care precizia obiectiva a artei din nord s-a intrepatruns cu capacitatea de sinteza a picturii italiene. Intre 1604 si 1605, Rubens a revenit la Mantova, unde a pictat o serie de tablouri de mari dimensiuni, amplasate intr-o biserica construita in acea perioada conform directivelor Ordinului iezuitilor. A copiat tablouri celebre si a desenat diverse subiecte cu o abilitate surprinzatoare. A doua perioada petrecuta la Roma a fost decisiva pentru maturizarea artistica a lui Rubens. A urmat cursuri de anatomie, care i-au permis sa abordeze redarea nudurilor. Rubens a primit comenzi importante de la inalti prelati ai Sfantului Scaun. Unele lucrari nu i-au multumit pe beneficiari. Rubens se indeparta la nivel iconografic de doleantele unora dintre ei, care se asteptau la un decor modest, specific vietii sfintilor martiri, si nu la un decor care sa reflecte luxul de la Curte. Rubens a fost nevoit sa infrunte umilinta de a-i fi refuzata o opera la care a lucrat multa vreme si pentru care a depus un efort major. Excesul sau de modernism nu putea fi inteles si acceptat de catre contemporanii sai. La Roma, Rubens si-a inceput si activitatea de colectionar si intermediar in vederea achizitionarii de opere de arta pentru nobilii sai clienti. In 1608, Rubens era deja un om admirat si un artist celebru. Datorita prietenilor influenti si legaturilor cu clerul si cu membrii Ordinului iezuitilor, artistul a primit comenzi importante. Grav bolnava, mama sa l-a chemat acasa. Rubens a ajuns la Anvers, dar mama sa murise cu cateva saptamani inainte. Pictorul a hotarat sa nu se mai intoarca in Italia si si-a deschis un atelier in orasul belgian. A primit comenzi de la importante corporatii si oameni instariti ai orasului. In scurt timp, Rubens a devenit cel mai important artist din Anvers. A realizat cateva tablouri impreuna cu Jan Bruegel cel Batran. Rubens a intrat in slujba lui Albert de Austria, conducatorul Tarilor de Jos. Una dintre sarcinile de mare prestigiu ce i-a fost incredintata a fost realizarea tripticului „Inaltarea Crucii”, pictat intre 1609 si 1610. Rubens si-a amenajat primul atelier in casa socrului sau. In 1810 si-a cumparat un teren, pe care a construit, in mai multe etape, o cladire in care a locuit si a creat. Din acel moment a inceput adevarata si extraordinara cariera a artistului. A finalizat opere de o mare calitate si de mari dimensiuni. In 1610, Rubens a ilustrat cartile lui Balthazar Moretus. Acest gen de opere le-a numit „lucrari pentru ziua de duminica”, incat le-a considerat mai mult un amuzament, chiar daca acestea au contribuit la cresterea faimei sale. Datorita legaturii cu membrii Curtii si cu anumite personaje (primarul orasului sau decanul breslei negustorilor), Rubens a primit comenzi prestigioase care l-au facut tot mai bogat. Atelierul sau s-a umplut cu obiecte, tablouri si podoabe din Italia. In 1612, Rubens a calatorit in Olanda. A fost ilustrator pentru imprimeria Plantin din Anvers. A devenit pictorul unor mari ordine religioase. Chiar si calugarii care depusesera un juramant de saracie si-au dorit sa aiba in bisericile lor tablourile faimosului Rubens. In 1615, Rubens si-a construit casa din Anvers, pe malul paraului Waper. Acolo a avut numerosi elevi, unii dintre acestia ajungand celebri, cum a fost Van Dyck. Printre lucrarile de exceptie concepute de Rubens merita amintite proiectele pentru biserica iezuitilor din Anvers. Acolo a pictat un ciclu de 39 de tablouri pentru partea superioara si inferioara a bisericii. Schitele au fost realizate in mare parte de Van Dyck si de elevii sai, iar Rubens le-a perfectionat si finalizat. Din pacate, acest ciclu de tablouri a fost distrus in 1718, in timpul unui incendiu. In 1621, Maria de Medici, regina Frantei, i-a incredintat o comanda importanta: o serie de tablouri ce reflectau evenimentele importante din viata suveranei. Tablourile au fost pictate in palatul Luxemburg si se afla astazi la muzeul Luvru. A fost vorba de 21 de tablori ce utilizau figurile alegorice, ilustrand cultura clasica a lui Rubens. Ciclul nu a fost finalizat din cauza neintelegerilor dintre regina Maria si fiul acesteia, Ludovic al XIII-lea, neintelegeri in urma carora regina a fost exilata de la curtea franceza. Cu toate acestea, Rubens a ramas un prieten fidel al reginei, pana la moartea acesteia, in 1642. Intre timp, Rubens a condus o activitate diplomatica intensa alaturi de curtile regale spaniola si engleza, alaturi de o activitate artistica intensa. In 1623, in timpul primei sale sederi la Paris, Rubens a suferit primul sau atac de guta. In acelasi an a murit fiica sa, Clara Serena. Rubens a indeplinit o misiune diplomatica secreta in republica olandeza si s-a intors, in 1625, la Paris. Un an mai tarziu a murit sotia sa, Isabela. Rubens si-a gasit consolarea intr-o viata sociala foarte intensa. Artistul si-a investit banii castigati in case si terenuri. Rubens a calatorit la Breda, Rotterdam, Delft, Amsterdam si Utrecht. Pana in 1630, a indeplinit mai multe misiuni diplomatice. Finetea, bogatia si incredea pe care le inspira, dar mai ales cunoasterea limbilor straine, au fost insusirile care l-au facut sa se adapteze perfect acestor misiuni. In 1634 a finalizat Camera pentru banchete din Palatul Whitehall din Londra. Cea mai spectaculoasa lucrare pe care Rubens a realizat-o in perioada cuprinsa intre 1636 si 1638 a fost, fara indoiala, decorarea noii resedinte regale de vanatoare, pavilionul Torre de la Parada, din apropierea Madridului, la comanda regelui Spaniei, Filip al IV-lea. Cele 112 tablouri au fost realizate in atelierul lui Rubens din Anvers, lucrare supravegheata de guvernatorul Flandrei, infantul Ferdinand. Din pacate, cabana de vanatoare a fost distrusa in timpul razboiului de succesiune spaniol din 1710. Cateva tablouri din acest ciclu se pastreaza la Muzeul Prado din Madrid. Rubens s-a recasatorit cu Hélène Fourmant, in varsta de doar 17 ani, careia i-a facut douazeci de portrete. In 1632 i s-a nascut o fiica, Clara Johanna. Cu doi ani inainte, regele Angliei, Charles I, l-a numit cavaler si i-a daruit o spada, un lant de aur si un inel cu diamant. Guta a inceput sa-l deranjeze tot mai tare, fapt care nu l-a impiedicat sa mai faca patru copii. Rubens a cumparat castelul si proprietatea din Steen, aflate in apropierea orasului Malines, unde s-a retras cu familia, in mijlocul naturii. Acolo a realizat peisaje de mici dimensiuni. A pictat tot mai greu, suferinta cauzata de guta devenind tot mai atroce. In 1640, Rubens a devenit membru de onoare al Academiei Sfantului Luca, de la Roma. In acelasi an s-a retras din functia de secretar al consiliului privat al lui Albert. La 27 mai 1640, Rubens si-a redactat testamentul si, dupa trei zile, a incetat din viata in casa din Anvers. In aceeasi zi a fost inmormantat in Biserica Sfantului Iacov. Baudelaire a fost cel care a afirmat despre Rubens ca este pentru arta „aerul din cer si marea din mare”. „Viata si opera unui artist atat de complex ca Peter Paul Rubens marcheaza o traiectorie de o consecventa extraordinara atat din punct de vedere stilistic, cat si din punct de vedere al creativitatii sale. Viata este plina de neprevazut, de intamplari neobisnuite, care il introduc in mediul unor mari clienti. Acest lucru ii permite imaginatiei sale sa se dezlantuie, dand nastere unor opere de exceptie, reprezentative pentru pictura baroca si sensibilitatea creatoare care caracterizeaza arta secolului al XVII-lea in general.” – Giuseppe Contelli. Ioan BOTIS