Românii din Valea Timocului în Valea Chioarului

 În perioada 11 – 18 august, 50 de studenți și elevi din localitățile din Valea Timocului, din jurul orașului Bor - Serbia, au venit să-și cunoască frații de la Nord de Mureș. În această tabără au susținut un spectacol autentic, o adevărată carte de identitate care demonstrează fără echivoc faptul că sunt români.

Maramureșenii Andrei Petreuș și Mircea Mih­nea au materializat o idee de-a lor mai veche, de a aduce în Țara Maramureșului copii ai românilor din afara granițelor țării. Inițial, tabăra ar fi trebuit să aibă 200 de tineri, dar, pentru că n-au putut ajunge cei din Bulgaria și Ucraina, s-a organizat o tabără de vară pentru tinerii români din Serbia de pe Valea Timocului.
Aceștia au fost găzduiți timp de o săptămână de către enoriașii bisericilor din Remecioara și Posta. Programul taberei a fost unul foarte încărcat, care a cuprins excursii la diferite obiective istorico-turistice din Țara Ma­ramu­reșului, printre care Casa Memorială Vasile Lucaciu, Casa Memorială Justinian Chira Arhiepiscopul, vizitarea mănăstirilor Bârsana și Săpânța Peri, precum și Memorialul Victimelor Comunismului Sighet, Cimitirul Vesel de la Să­pânța și Casa Memorială Gheor­ghe Pop de Băsești.
„Din discursul susținut de conducătorul grupului, domnul Za­bișa Jurj, am reținut faptul că românii de pe Valea Timocului, mulți dintre ei, care au vârsta de 70 - 80 de ani nu au fost botezați niciodată și nu au intrat într-o biserică unde să se vorbească ro­mâ­nește, asta din cauza re­gi­mului care le-a interzis să se roage în limba lor și să meargă la școli românești, pentru că autoritățile îi consideră valahi și, în viziunea lor, valahii nu ar fi români. Cu toate astea, vorbesc foarte bine românește, iar copiii înțeleg limba română dar au o anumită temere de a vorbi în limba română. Bineînțeles că o parte din cuvintele fraților noștri din Serbia sunt arhaice și și-au păstrat rădăcina lor dacică peste care a venit elementul de limbă latină. Zabișa mi-a arătat o fotografie cu o măsuță de lemn așezată la izvoarele Timocului Alb și mi-a spus că locul acela este altarul casei lui, deoarece preotul Boian Alexandru i-a botezat acolo pe cei doi copii ai săi”, a declarat scriitorul Nicoară Mihali, care a fost în acest proiect atât ghid, cât și profesor de istorie, pentru că le-a vorbit pe tot parcursul taberei despre istoria neamului românesc.
L-am întrebat pe Nicoară Mihali cum i-a perceput pe tinerii din Valea Timocului: „au fost extraordinar de receptivi, dar în clipa când mi-am dat seama că anumite cuvinte le sunt greu de înțeles, i-am cerut lui Zabișa să le facă o mică traducere în limba sârbă, limba pe care ei o folosesc la școală. Această tabără nu a fost doar o excursie, ci un prilej să se convingă de faptul că au aceleași rădăcini și obiceiuri cu poporul român, același port popular, aceleași ocupații și ace­leași cântece de dragoste sau bocete. Tinerii m-au întrebat de ce casele memoriale pe care le-au vizitat sunt atât de mici în raport cu anvergura oamenilor care au trăit acolo, iar eu le-am răspuns pentru că nu era nevoie de o casă mai mare, din moment ce aveau sufletele uriașe și, clipă de clipă, au luptat în slujba Neamului românesc. Când am ajuns la Gheorghe Pop de Băsești, le-am spus că în lupta de eliberare a românilor din Transilvania a fost nevoie din când în când și de un Mecena, pentru că Gheorghe Pop de Băsești s-a născut într-o familie nobilă și, prin căsătorie și prin munca lui, a ajuns un om foarte bogat. I-a ajutat pe studenți să-și facă studiile în străinătate, a premiat învățătorii care s-au evidențiat în munca lor de apostoli ai neamului, a susținut înființarea de ziare românești în orașe din Transilvania și din Budapesta. Toate acestea le-am spus pentru ca tinerii să aibă exemple și modele în lupta care-i așteaptă și pe ei pentru a obține biserici și școli în limba română”, a spus Nicoară Mihali.
Tinerii de pe Valea Timocului au demonstrat cât de bine au reușit să conserve spiritul românesc și, la finalul taberei, au susținut un spectacol unde gazdele s-au regăsit în muzica lor și în costumul popular. Ei sunt singurii păstrători ai adevăratelor căciuli de dac, așa cum se purtau pe vremea lui Burebista și le găsim sculptate pe Columna lui Traian.
Unul dintre organizatori, Viorel Pop din Tăuții-Măgherăuș, le-a făcut propunerea tinerilor de pe Valea Timocului ca această tabără să continue și le-a spus că se va implica pentru a-i ajuta pe câțiva elevi să vină la școli din Maramureș.