ROMANIA nonsensului giratoriu / Sunt tanar, doamna… Inca tanar…

Voiam sa-i dau altfel titlul. „Generatia tapeicilor rupte”. Sau „Generatia care planteaza varza pe internet”. Sau „Generatia care a invatat sa taca”. Dar, pana la urma, e vorba de toate generatiile. De vreun an mi se spune ca „Eu am umblat cu degetele afara din ghete”, ca „Eu am lucrat la minus douascinci de grade”, „ Eu noaptea faceam teme, ca ziua lucram”. Toate propozitiile incep cu „Eu”, continua cu predicatul „lucram”, iar eu vedeam printre randuri licariri de aur ale epocii trecute. Atat de tare m-au obosit propozitiile astea, incat abia astept sa-mi iasa degetele afara din papuci si apoi sa ma mut in Siberia, ca sa ma simt util, lucrand la „minus douascinci de grade celsius”. La 3 dimineata, ma gandeam sa-l scol pe ala micu’ si sa incep, temerar, educatia timpurie. Si m-am intrebat, privindu-l cum doarme, daca peste douazeci de ani o sa-mi incep propozitiile cu „Eu” si o sa le continui cu „lucram”. Poate ar fi bine sa-i las bilet pe cand va creste: „Dragul tatii, daca iti voi spune ca «Eu lucram pana mi se rupeau adidasii», vorbeste cu padurarul sa vina sa ma impuste”. Strabunicul meu era din generatia patriotilor si a eliberarii neamului. Bunicul a fost din generatia inceputului comunist, a temerarilor. Apoi a fost tata, om al generatiei care a inventat masina de spalat si acul cu gamalie. Eu fac parte dintr-un film SF. Generatia fruntilor tembele. Pana acum s-au nascut numai patrioti, numai oameni ai muncii si genii. Acum sunt aia ca si mine care asteptam postasul cu pensiile parintilor si ajutorul de somaj. Dupa noi se preconizeaza anagramatii si agricultorii care planteaza varza pe ogoare virtuale. Sunt tanar, doamna. Inca tanar. N-oi avea eu spatele frumos, si nici contemporan cu Cosbuc nu ma aflu. Si chiar daca tapeicile mele nu sunt rupte, iar termometrul arata peste „minus douascinci de grade celsius”, muncesc. La fel ca strabunicul, la fel ca bunicul, la fel ca tata. Mihai DRAGUS mihai.dragus44@gmail.com