ROMANIA nonsensului giratoriu / Rumba, salsa, engleza si tango

Mi-e ciuda pe rubrica lui Ioan Botis. Mi-e ciuda pentru ca se numeste „ma tot mir”. Adica Botis se mira. Dar si eu ma mir. E adevarat ca eu ma mir cu revolta, dar nu puteam fi doi mirati intr-o Gazeta. Astazi mi-a venit in minte o mirare pe care de mult o aveam in mine si e gata sa se reverse cu furie: unde au facut profesorii de astazi psihologia?! Si ma tot mir cand a inceput, la „Studiile Serale de injectie a maselor plastice”, sa se predea psihologia si psihopedagogia si toate cele care incep cu psiho... Si cand au inceput postlicealele sa scoata pe banda rulanta niste incapacitati care danseaza rumba pe muzica de Bach si predau limba engleza in la minor? Mirarea mea a inceput cand o profa de engleza se lamenta ca „niste copii, premianti de altfel, nu-s atenti la ora, nu stiu nimic si ea trebuie sa moara de patru ori intr-o zi la ora de engleza”. Si eu stau si ma mir. Copiii iau note mici pentru ca EA nu le preda cat trebuie si cum trebuie. Copiii nu-s atenti pentru ca EA nu face ora atractiva. Si da, EA trebuie sa moara de patru ori intr-o zi pentru ca fiecare parinte moare la locul de munca si de cate opt ori pe zi. Cateodata si de 8 ori pe noapte, daca lucreaza in schimburi. Apoi, mirarea mea s-a transformat in furie, cand o profesoara de dans ii spune unui copil ca „nu are nici o sansa sa invete matematica”. Da’ cand a inceput facultatea de rumba, salsa si tango sa acorde diplome de „evaluator in orientare profesionala”? Am inceput sa ma mir cu voce tare si pumnul in masa. Si, desi credeam ca nu e corect sa subestimezi un profesor in fata discipolului, acum sunt convins ca trebuie sa-i spui copilului ca profesorul lui, cel care ii spune ca nu are nicio sansa, este un incompetent. Unul care danseaza periculos si cu o inconstienta patologica pe langa catedra. Unul care, in dansul lui fara noima, a inceput sa calce in picioare si psihologia si bunul simt. Mihai DRAGUS mihai.dragus44@gmail.com