ROMANIA nonsensului giratoriu / Dragul meu drag, Moº Crãciun…

…Nu mai cred ca o sa-mi aduci patine. Eram copil cand ti-am scris prima data ca imi doresc patine. Negre. Cu lama lucioasa. Si am primit pantaloni de trening pentru ca adusesera la „Maramuresul” nadragi chinezesti „de calitate”. In anul urmator invatasem sa si desenez si ti-am desenat ce-mi doream. Patine. Negre. Cu lama lucioasa. Am primit o cutie de creioane colorate si o papusa. Primisera marfa la „Universul Copiilor” si stiam ca te-ai batut ca sa-mi aduci asa ceva. In al treilea an, citeam poezii. Ti-am scris una de Cosbuc. „Maicuta draga, cartea mea gaseasca-mi-te-n pace…“. Imi doream patine. Negre. Cu lama lucioasa. Nici nu mai stiu ce jucarii am primit atunci, pentru ca am gasit sub brad ceva mai important decat toate: o punga cu portocale. Asa ceva numai Mos Craciun putea sa aduca. In al patrulea an am gasit muzica. Si ti-am scris un cantec. „Tatal meu in primarie / Avea dreptul ca sa intre / Cu caciula-n cap…” Si ti-am mai scris ca-mi doream patine. Negre. Cu lama lucioasa. Am primit un set de masinute si o ciocolata. Am stiut atunci ca ma iubesti, dar, nu stiu de ce, nu gaseai nicaieri patinele mele. In al cincilea an ma bateam cu toti raii de colegi de clasa care spuneau ca nu existi. Si eu continuam cu incapatanare sa cred. Nu uitasem de patine. Dar mi le doream. Negre, lucioase. Dar atunci ti-am scris doar ca vreau un semn, sa fiu sigur ca existi. Ti-am scris ca imi doresc sa-ti uiti o manusa langa brad. Si, in inconstienta mea, visam sa-ti lasi caciula langa globurile vechi fara macar sa ma gandesc ca ai putea raci umbland cu capul gol. Si mi-ai adus patine. Negre. Cu lama lucioasa. Acum nu mai vreau patine. Nici sa-ti lasi manusile sub brad. Si nici caciula. Dar as vrea sa-mi dai credinta. Sau sa o repari… Dragul meu drag, de trei ori drag, Mos Craciun…