Romania nonsensului giratoriu / Dragul meu copil în curs de educare …

Gloata, de regulă, primeşte ce i se dă, iar asta i se pare suficient. Exact ca la şcoală. Dacă manualul de istorie, cu prof cu tot, îl elogiază pe Regele Mihai, gloata o ia de bună. Ce rost mai are să cauţi să vezi ce s-a întâmplat cu adevărat la 23 august 1944? În timpul ăla mai bine te uiţi la „Mireasă pentru fiul meu”.

Iar ca exemplu şi model de urmat, la ce bun să ştii de Antonescu sau de Ion Zelea Codreanu, când Guţă şi Salam behăie toată ziua la televizor?! Iar asta e altă formă de manipulare a gloatei, care este convinsă că vulgarul şi mediocritatea e o chestie „modernă”, iar patriotismul, bunul simţ şi, până la urmă, sacrificiul pentru un ideal, e ceva desuet, care se potriveşte imaginii bunicii, nu adolescentului de azi.

În extensie, cu cât nivelul educaţiei este mai scăzut, cu atât gloata de manipulaţi e mai mare. La ce bun să înveţi, când oricum câştigi mai mult ca zugrav în Spania, decât ca profesor universitar în România?! Şi la ce bun să stai cu ochii în cărţi, când Bercea Mondialul are un „aifăun” mai bengos decât chirurgul de la Spitalul Municipal?

Da, dacă iei ca punct de reper „aifăunul” lui Mondialu’ şi beemveul vecinului cu carte de muncă în Spania, e corect. Dar greşit, dacă ai, cât de cât, puţin respect pentru cerebelul tău.

Şi gloata behăie după muzică. Primeşte jumate de informaţii, din care doar o jumate o înţelege, de fapt. Şi cu un sfert de cerebel activ - care la un individ inteligent înseamnă nivelul unei maimuţe deştepte, dar obosite - ea se crede „cool”, „instruită” şi cu „iniţiativă”. N-ai să vezi niciodată un om integru lăudându-şi inteligenţa şi cultura. La fel cum n-ai să vezi „om al gloatei” liber şi independent cu adevărat.