Romania nonsensului giratoriu / Binele. Simplu. Fara analize. Fara argumente

Strabunica mea avea o explicatie foarte simpla pentru toate lucrurile: „Asa a vrut Dumnezeu”. Raspunsul era acelasi, fie ca o intrebam cum a aparat-o un nuc de bombardamente, fie ca o intrebam de ce scoverzile fusesera mai gustoase duminica trecuta. Si tot pentru ca „Asa a vrut Dumnezeu” a fost si strabunicul copil de arme in 1916, si doi dintre cei opt copii au murit. Simplu. Fara tomografe, fara analize, fara argumente. Imi spunea, de multe ori, ca toate lucrurile rele care mi se intampla, duc inspre bine. Si ca, „binele” ala exista in juliturile de la genunchi, pe cand invatam sa merg pe bicicleta, si in lampa de petrol la care-mi faceam temele, chiar daca eu nu-l vedeam. De multe ori mi-am adus aminte de strabunica si de „binele” ei simplu, fara tomografe, fara analize si fara argumente. Si mintea mi-a ramas la fel de ingusta, incapabil sa vad „binele” simplu al strabunicii in salariul minim pe economie, in valoarea tocelii fara sens, in prostitutia manageriala si in ceasul desteptator care refuza sa sune. Si la ce si cui foloseste „binele”? La fel de incapabil sunt sa inteleg de ce „Asa a vrut Dumnezeu”, cand putea sa faca lucrurile mult mai simple si sa-si coboare corectitudinea, macar din cand in cand, pe cartile de munca masluite pe bani marunti. Mi-e dor sa vad binele simplu. Sa mi se listeze, pe foi A patru, in tabele cu doua linii, binele ala pe care nu-l mai vad. Ma uit la genunchi. Nu mai sunt juliti, desi au ramas cicatrici, ca niste pete inchise de culoare. Poate ca as vedea binele intr-o julitura proaspata. Nu mai am demult nici lampa cu petrol. Neonul nici nu miroase, nici fum nu scoate. Poate ca in miros, sau poate ca in fum, as vedea binele. Sau poate ca binele ala, in care odata chiar credeam, e doar o poveste spusa de strabunica pentru ca uitase „Dumbrava minunata”. Mihai DRAGUS