Romania nonsensului giratoriu / Am sa scriu despre femei

N-am sa scriu despre femei fatale. Nici despre cele care sterg pantofii sefilor pentru ca într-o unica sclipire de personalitate au considerat ca e „mai degraba aducatoriu de venituri suplimentare” sa-si foloseasca fundul decat capul. La propriu. Si nu, n-am sa scriu nici despre femeile care în fiecare minut al vietii lor se plang ca muncesc prea mult, ca le doare spatele, picioarele, capul sau firele de par de la subtioara. Si nici despre femeile care au doborat imperii, familii si bun-simt. Si n-am sa scriu despre ele pentru ca, de ziua lor, cred ca pot sa le fac favorul de a nu ma gandi cat de jos poate ajunge o fiinta umana. In schimb, am sa ma gandesc la cele care nu se plang, niciodata, de nimic. Care lupta, se razvratesc cu voce tare si plang în soapta. La cele care exista, se simt, dar nu se vad niciodata pentru ca nu au timp sa danseze pe mese sau sa bea în baruri. Am sa ma gandesc la strabunicile care, în vremea tineretilor lor, îsi luau copiii si fugeau din case pentru a se adaposti de bombardamente. Am sa ma gandesc la bunicile care faceau ludau în case fara curent electric si apoi, pe întuneric, spuneau povesti despre curentul electric. Am sa ma gandesc la mamele care îsi supravegheaza copiii din umbra, oferindu-le încrederea, libertatea si independenta pe care ele nu le-au avut niciodata. Chiar daca acest lucru înseamna ca nu-si vor simti copiii agatandu-se disperati de fustele lor, facandu-le sa se simta nespus de iubite si dureros de utile. Am sa ma gandesc la sotiile care te sprijina, te încurajeaza si sunt acolo atunci cand ai nevoie, uitand sa-si faca simtita prezenta prin brizbrizuri care suna precum talangele legate de gatul oilor. Apoi, am sa ma gandesc la toate la un loc si-am sa scriu un an întreg despre bun-simt, altruism, inteligenta si umanitate. Doar gandindu-ma la ele. Mihai DRAGUS mihai.dragus44@gmail.com