România, mereu ca la prima întâlnire cu pandemia: nepregătită, speriată, sufocată

După aproape doi ani, pandemia ne-a luat din nou prin surprindere! I Starea de excepție, motivată la debutul pandemiei, prin nevoia de a câștiga timp pentru a lua măsuri, s-a permanentizat I Însă, măsurile întârzie să apară I Ne întoarcem la aceleași restricții și măsuri din urmă cu doi ani I Secretarul de stat Raed Arafat a anunțat că intervențiile chirurgicale se suspendă pe o perioadă de 30 de zile, excepție făcând doar urgențele și nașterile I Din nou, bolnavii care suferă de alte afecțiuni sunt puși pe lista de așteptare, cu consecințe greu de estimat I Mai mult, prin Hotărâre de Guvern, testarea nu mai este valabilă pentru a asigura accesul cetățenilor în anumite locații, cum ar fi restaurantele, dacă rata de îmbolnăvire este mai mare de 6 la mia de locuitori I Hotărârile de Guvern legate de obligativitatea certifica­tului verde au fost deja anulate de Curtea de Apel Cluj, dar hotărârea poate fi atacată cu recurs I Motivarea Curții este explozivă.

Ceea ce a început ca o excepție a devenit o permanentizare. În timp ce țările europene au învățat în cei doi ani scurși de la debutul pandemiei cum să gestioneze această criză, România se comportă mereu ca la prima întâlnire cu Sars-Cov 2. Pe parcursul verii, toți politicienii și specialiștii trăgeau semnale de alarmă cu privire la previzibilul val patru, care avea să vină în toamnă. Și, totuși, pandemia ne-a luat din nou prin surprindere. Situația din sistemul de sănătate este, cu mici excepții, exact la același nivel ca în martie 2020, când România intra în stare de urgență. Atunci, justificarea era că e nevoie de timp ca sistemul medical să se pregătească pentru o situație nemaiîntâlnită. Acum, culmea, justificarea e aceeași. În cei aproape doi ani de pandemie se pare că nu am învățat nimic. Și, mai grav, autoritățile nu au făcut nimic. Din nou nu avem medicamente, din nou bolnavii care suferă de alte afecțiuni nu vor fi tratați, din nou se spune că nu sunt locuri la ATI.

Azi, remember pentru cine?
Dar să ne întoarcem puțin în timp, la momentul martie 2020. Ministrul de Interne de atunci, Marcel Vela, a semnat un ordin cu valoare de lege prin care dispunea externarea în termen de două zile a tuturor pacienților din spitale care nu reprezintă cazuri de urgență și suspendarea, pentru 14 zile, a tuturor operațiilor chirurgicale ce pot fi reprogramate. De atunci, mulți pacienți cu alte afecțiuni, inclusiv bolnavii de cancer, au rămas fără îngrijirea medicală critică sau au încetat de bunăvoie să mai meargă la controalele medicale programate, de teamă să nu se infecteze.
Consecințele se văd deja, dar vor avea efecte și pe termen lung. Mi­nisterul Sănătății a promis măsuri. Dar iată că, după aproape doi ani, ajungem în aceeași situație. Șeful DSU, Raed Arafat, a anunțat lunea trecută,  la finalul ședinței de Guvern, că unitățile sanitare publice din țară vor suspenda, pentru 30 de zile, internările și intervențiile chirurgicale care nu reprezintă urgențe, din cauza creșterii numărului de cazuri de Covid-19.
„Cifrele continuă să crească, aproape că avem o cifră dublă față de lunea trecută. Nu vedem încă o tendință de plafonare sau de scădere. Din acest motiv, după dis­cuții cu cei de la Ministerul Să­nătății, suntem nevoiți să emitem un ordin pe 30 de zile care prevede că managerii unităților sanitare publice cu paturi dispun măsuri pentru suspendarea in­ter­­nă­rilor pentru in­tervenții chirurgicale și pentru alte tratamente și investigații care nu reprezintă urgență și care pot fi reprogramate”, a spus Raed Arafat luni seara, după ședința de Gu­vern. Șeful DSU a precizat că „prevederile nu se aplică urgen­țelor, femeilor însărcinate care necesită controale obligatorii, pa­cienților cu afecțiuni oncologice cro­nice sau care necesită proceduri de dializă”.

Și, totuși, există blestem
Întrebarea, mai mult retorică, este de ce s-a ajuns aici? Una din cauze este că spitalele modulare promise atunci au rămas fie la stadiul de promisiune, fie, după inaugurările cu fast, au fost închise. Trei spitale modulare au fost ridicate în România la începutul pandemiei - în Pipera/București, la Letea/Bacău și la Lețcani/Iași. Ar fi trebuit să ajute la tratarea pacienților de covid, au înghițit aproape 20 de milioane de euro, dar în prezent toate sunt închise. Abia acum se vorbește despre redeschiderea spitalului din Pipera. Cât privește locurile la ATI, povestea e la fel de veche și de repetitivă. Grupul de Comunicare Strategică al guvernului de la București a anunțat, în martie 2020, că, la nivelul spitalelor din România, sunt 2.653 de paturi ATI și 1.361 ventilatoare me­canice, ceea ce plasa România pe o poziție fruntașă.
Pe hârtie, stăteam foarte bine. În realitate, era cu totul altă poveste, scoasă la iveală mai târziu. Un control realizat la finalul lui 2020 a scos la iveală dezastrul din secțiile ATI. Atunci, 307 secții de terapie intensivă din întreaga țară, din spitale de stat și private, au fost verificate în amănunt, atât în ceea ce privește personalul, cât și dotările sau autorizațiile. Doar 40% din secții aveau personal suficient pentru acoperirea liniilor de gardă care presupun prezența simultană a doi medici. Alte probleme erau legate de modul în care acestea sunt construite.
Datele prezentate de Ministerul Sănătății arată că unele secții nu au sisteme de ventilație mecanică prin exhaustare, ceea ce nu asigură bolnavilor de covid de la terapie intensivă pre­venția față de infectarea cu nosocomiale sau altele. Nici în ceea ce privește dotarea cu aparatura de bază din secțiile ATI situația nu era mai bună. Astăzi, potrivit statisticilor, România are 1.453 de paturi ATI destinate bolnavilor de covid. Și toate sunt ocupate.

Medicamente, medicamente!
O altă problemă o constituie lipsa de medicamente. Eterna lipsă de medicamente.

Săptămâna trecută, Comitetul Na­țional pentru Situații de Urgență a aprobat solicitarea de asistență internațională pentru achizițio­na­rea a 12.700 flacoane de 400 mg de Tocilizumabum, me­­dicament folosit în tratarea pacienților cu forme severe de COVID-19, și pentru concentratoare de oxigen. Dar, în timp ce se plâng de presiunea de spitale, încă autoritățile nu au lăsat în farmaciile cu circuit deschis medicamentele din sche­ma pentru tratarea covid.
De exemplu, medicamentul Favipiravir nu a ajuns nici acum în farmaciile cu circuit deschis, deşi, conform protocolului oficial avizat de Ministerul Sănătăţii, medicii de familie au dreptul, încă din luna aprilie, să prescrie acest antiviral pentru pacienții cu forme ușoare şi medii de COVID-19 monitorizați acasă. Acest lucru ar fi scăzut presiunea pe spitale, existentă în acest moment. Şi asta pentru că, luat încă din primele zile de boală, antiviralul ajută pacienții să nu mai facă forme severe şi să aglomereze apoi camerele de gardă şi ATI-urile unităților sanitare.
Însă, me­di­ca­mentul Favipiravir se ad­mi­nistrează pacienților, deocam­dată, doar în spitale.

Testații nu au voie la restaurant
Disperați în fața propriei nepu­tințe, guvernanții au încercat să forțeze vaccinarea. Cum? Prin eliminarea posibilității de testare. Deși în toate țările europene certificatul verde poate fi obținut prin testare, vaccinare sau dovada trecerii prin boală, în România, în localitățile cu rata de infectare de peste 6 la mia de locuitori cei testați nu mai au acces la o serie de activități cum ar fi restaurantele sau sălile de sport. Măsura, luată prin Hotărâre de Guvern nu prin lege organică, este evident discriminatorie. O recunosc și specia­liștii.
De exemplu, medicul Octavian Jurma a criticat dur în presă mă­sura și a recunoscut că inclusiv vaccinații ar putea avea nevoie de testare, pentru că imunitatea „expiră”. De altfel, în unele țări, cum ar fi Marea Britanie, uni­versitățile testează atât studenții vaccinați, cât și pe cei nevaccinați. De ce? Pentru că și cei vaccinați pot transmite virusul sau îl pot contacta.

La tribunal, birjar!
Oricum, măsurile luate de Guvern privind introducerea certificatului verde au fost atacate în instanță și desființate de Curtea de Apel Cluj. Deși sentința nu este definitivă, motivarea ei este explozivă: „În momentul de față, evoluția pandemiei nu mai este ceva imprevi­zibil, cum era la debutul pandemiei, astfel că măsurile nu mai au caracter de urgență. În consecință, recurgerea guvernului la prelungirea repetată a stării de urgență bazată pe același motiv care a stat la baza declarării acesteia anul trecut reprezintă un real exces de putere ce trebuie sancționat de justiție.
Menținerea în continuare a măsurilor ce restrâng drastic drepturi fundamentale e abuzivă și contravine în mod flagrant art. 53 din Constituție, măsurile nefiind nici proporționale, nici necesare, raportat la situația concretă din acest moment și nu a fost nici la instituire. Mai mult, starea de alertă se menține prin prelungiri lunare, fără să existe vreun studiu, raport serios documentat raportat la situația concretă, din momentul prelungirii (se preiau tot timpul aceleași argumente de acum un an). Condiționarea participării la evenimente, activități, nunți, petreceri de prezentarea dovezii de vaccinare, test PCR, test antigen sau trecerea prin boală este vădit discriminatorie și, în consecință, nelegală. (...)”.

Potrivit Curții „toate aceste HG-uri au împărțit populația României în persoane vaccinate și nevaccinate punând semnul egalității între o persoană nevaccinată și una bolnavă și între o persoană vaccinată și una sănătoasă, fapt pe care ins­tanța îl consideră absolut inadmisibil”. Motivarea face referire și la dubla măsură aplicată de guver­nanți: „Curtea remarcă faptul că, la data de 09.09.2021, când a fost adoptat HG 932/2021 a început festivalul Untold, care a avut o participare, potrivit organizatorilor, de 360 de mii de persoane, circa 75.000 de persoane pe zi, iar, cu toate că Guvernul a invocat creșterea activității epidemice, nu a modificat condițiile stabilite pentru participarea la festivaluri, lăsând plafonul maxim de 75.000 persoane.
Anterior, doar la Cluj-Napoca au mai existat festivalurile Electric Castle, la care au participat circa 186.000 persoane, și Jazz in the Park, cu circa 100.000 persoane, în timp ce la București s-a desfășurat festivalul Saga, cu participarea a circa 135.000 de oameni și Congresul Partidului Național Liberal, cu circa 5000 de oameni prezenți în interiorul locului de desfășurare.
Or, în condițiile în care astfel de evenimente ar avea loc lunar, majoritatea populației ar fi purtătoare a virusului SARS COV 2, iar România ar rămâne permanent în stare de alertă. Prin urmare, s-a luat dubla măsură a restricționării pe de o parte de la evenimente firești, cum ar fi activitățile sportive, luatul mesei la un restaurant, activități cu adevărat culturale, iar pe de altă parte a fost permisă organizarea unor evenimente ce implică participarea a zeci de mii de persoane și care generează o aglomerare de persoane unde este discutabil dacă se poate menține o distanță de control și această modalitate de normare este cel puțin nefirească”.
Mai mult, în motivare se arată că: „în privința vaccinării, lipsește orice analiză a tipului de risc, Guvernul bazându-se că vaccinurile puse în circulație sunt avizate de Agenția Europeană a Medicamentului. Acest lucru nu absolvă Guvernul, prin ministerul de resort ca prin mijloace proprii, naționale să verifice în ce măsură aceste vaccinuri afectează sau influențează starea de sănătate a cetățenilor săi atât în sens pozitiv, cât și negativ. Nu se poate considera că orice vaccin din cele puse în circulație este benefic oricărei persoane, indiferent de vârsta acesteia sau de starea de sănătate, iar situația apărută în Japonia ca urmare a campaniei de vaccinare, ce a condus la demisia Guvernului respectiv, este de natură a conduce toate guvernele naționale la o analiză aprofundată a tipului de risc. Mai mult, unele state europene au apreciat periculoase pentru sănătatea cetățenilor lor folosirea vaccinului ASTRAZENECA sau JOHNSON, ca urmare a unor efecte negative sau a unui risc privind sănătatea persoanelor. În România nu doar că aceste efecte negative nu au fost discutate, dar s-a ajuns la un fel de cenzură a discuțiilor cu privire la acest aspect, inclusiv pe internet, toate eforturile guvernului fiind dirijate în susținerea campaniei de vaccinare”.

Nici ratele de infectare pe baza cărora se iau măsuri restrictive nu sunt fundamentate științific: „de asemenea, se remarcă că se stabilesc cote de 3/1000 de locuitori sau 6/1000 de locuitori, situații în care restricțiile se accentuează fără să rezulte de undeva în ce măsură acest procent are o valoare în situația epidemică.
Nu se cunoaște de ce dacă 6 persoane dintre 1000 sunt pozitive, celelalte 994 care trebuie prezumate ca sănătoase și nu ca bolnave trebuie să se abțină de la diverse activități. Totodată, nu s-a analizat impactul pentru care trebuie închise școlile și organizate activități online în cazul apariției unor cazuri pozitive printre școlari, aspect cu impact deosebit asupra activi­tății de școlarizare cât și asupra părin­ților, elevii ajungând să efectueze școala fără să o frecventeze.
În aceeași situație este și activitatea sportivă a cărei oprire nu este în măsură să conducă la o stopare a epidemiei, ci dimpotrivă aceasta ar trebui să aibă aspecte benefice, nefiind făcută nicio analiză în această privință. Totodată, nu există niciun studiu care să conducă la concluzia necesității instituirii acestor măsuri suplimentare de excludere și la lipsa oricărei importanțe a faptului că un număr mare de persoane a făcut boala și este imunizată prin efectul bolii”.
Vom reveni.