România, interes în susținerea potențialei candidaturi a muntenegreanului Djukanović ca secretar general adjunct al NATO

Raportul din presa turcă de la sfârșitul săptămânii trecute, conform căruia fostul președinte muntenegrean Milo Djukanović (62 de ani) este candidat pentru o poziție importantă în NATO, a atras multă atenție politică în Balcani. Cu negocierile în curs pentru noua conducere a alianței, așteptate să se încheie în lunile următoare, România va urmări cu atenție desfășurarea acestui proces.

Portalul turcesc "Firtina Haber", citând surse diplomatice de înalt nivel, susține că nouă membri NATO, inclusiv Turcia, sunt implicați în pregătirea candidaturii lui Djukanović pentru funcția de secretar general adjunct al NATO. În această poziție, el l-ar succeda pe Mircea Geoană, al cărui mandat de cinci ani expiră pe 1 octombrie, împreună cu cel al secretarului general Jens Stoltenberg.

O sursă din Ministerul nostru de Externe spune că nu știe dacă România se numără printre cei nouă membri NATO care lucrează la candidatura lui Djukanović. Dar notează că numele lui Djukanović a circulat de câteva luni pentru o poziție de nivel înalt în organizații și foruri internaționale, prin care se evaluează starea de spirit și posibila aprobare a membrilor NATO. "Acestea sunt procese de consultare destul de obișnuite între parteneri, așa că povestea din Turcia despre posibila sosire a lui Djukanović în NATO nu mă surprinde. Este un politician experimentat; a muncit mult pentru aderarea Muntenegrului la NATO și ar putea oferi mult dacă ar fi ales", a spus interlocutorul nostru din Ministerul de Externe.

Diplomația noastră este în mod firesc mult mai interesată de candidatura președintelui Klaus Iohannis pentru funcția de secretar general al NATO. Deși fostul prim-ministru olandez Mark Rutte are un avantaj semnificativ în alegeri, candidatura președintelui Iohannis este singura din partea est-europeană a NATO care mai este pe masă.

Chiar dacă niciun est-european nu câștigă funcția de secretar general NATO în acest mandat, regiunea se va apropia de deținerea acestei poziții civile de vârf, posibil în următorul mandat. Candidatura președintelui Iohannis este deja un pas important în această direcție.

Europa de Est, inclusiv România ca parte a acesteia în cadrul NATO, a fost semnificativ afectată de recentele alegeri pentru Parlamentul European, care au demonstrat că instabilitatea politică cauzată de creșterea puternică a extremei drepte nu provine din Est, ci din Vest.

În acest sens, candidatura unui lider est-european pentru cele mai înalte poziții din NATO sau UE este mult mai credibilă și are mai multă greutate astăzi decât în trecut. Partea estică a ambelor NATO și UE s-a dovedit a fi mult mai stabilă politic și crucială pentru menținerea coeziunii interne; prin urmare, apetitul regiunii pentru poziții de conducere nu ar trebui să fie modest.

Dacă se ajunge la punctul în care cei nouă membri menționați propun efectiv candidatura lui Djukanović pentru postul de secretar general adjunct al NATO, România ar trebui să sprijine această inițiativă. Având în vedere candidatura președintelui Iohannis pentru funcția de conducere, aceasta nu este o sarcină ușoară, deoarece alegerea unui lider din Europa de Est pentru ambele poziții nu este posibilă. Dar dacă candidatura președintelui Iohannis eșuează, România ar trebui să sprijine propunerea ca Djukanović să devină adjunct.

În primul rând, ar fi un act de solidaritate cu partenerii din regiune și, în același timp, ar fi în interesul României să aibă un politician de încredere și de sprijin din imediata vecinătate într-o poziție înaltă în NATO după dl Geoană. Prin canale diplomatice, am reușit să vedem un proiect informal cu o explicație pentru posibila candidatură a lui Djukanović, pe care lucrează cei nouă propunători, ceea ce arată că această inițiativă a fost circulată între membrii NATO. Portalul turcesc "Firtina Haber" a raportat, de asemenea, părți din acest proiect. Conținutul acestui "non-paper" este un alt motiv pentru care România ar trebui să sprijine candidatura fostului președinte muntenegrean.

El este, așa cum se afirmă, un lider care, în ciuda riscului personal mare într-un mediu instabil și post-conflict, a susținut ferm aderarea națiunii sale la NATO în fața opoziției Rusiei față de aderarea Muntenegrului la Alianță. "Acest risc a fost existențial, iar Muntenegru și l-a asumat. De aceea exemplul său merită cel mai mare respect și apreciere", se arată în proiectul mai lung dedicat candidaturii lui Djukanović, printre altele.

Indiferent de faptul că Muntenegru este unul dintre cei mai noi membri ai NATO (a aderat în 2017), alegerea liderului său de lungă durată într-o poziție înaltă în Alianță ar fi o continuare a practicii bune și importante de a avea lideri din Europa de Est implicați în luarea deciziilor din "primul rând". România, țara din care a venit fostul secretar general adjunct, ar arăta că este consecventă în menținerea acestei practici utile și bune în Alianță prin sprijinirea lui Djukanović.

(analiză pe o preluare din "Firtina Haber")